- Nu am rămas cu nimic din ceea ce mi-au oferit toți. Am un perete plin de amintiri, și zeci de imagini imprimate pe retină. Le schimb ca pe niște diapozitive și îmi dau seama că sunt goală. Nu lipsită de sentimente, ci lipsită de căldura pe care am aşteptat-o într-o vară ce a dispărut de lângă mine încă dinainte să realizez că venise. Da, fiecare vrea câte o bucățică din mine, și eu nu le-o pot da, nu mă pot descompune. Nu aș mai fi eu. Am pus punct și am plecat mai departe. E târziu acum să încerci să tragi de mine, s-ar putea să mă sfărâmi și atunci ai pierde tot. Într-adevăr, nu sunt nimic mai mult decât o marionetă. Dar una incontrolabilă, sforile s-au ros cu timpul și tu, de lene, ai uitat să le schimbi. Tot ce fac este să privesc dintr-un colț. Privesc și analizez. Îmi place să observ, și tot ce mă mai controlează acum sunt doar trăirile pe care vi le fur vouă fără să realizați. Sunt o hoață și voi nu mă puteți prinde. Nu aveți dovezi. Nici măcar tu Călin. Am luat totul din ființa ta. Mi-am săturat setea ce-mi mistuia sufletul și la sfârșit te-am învinuit tot pe tine. Nu sunt o marionetă cuminte. At fi trebuit să vezi asta chiar dacă mereu ți-ai acoperit ochii cu palmele. Ar fi trebuit să auzi ceea ce aveam, de fapt, de spus chiar dacă îți acopereai urechile cu degetele tale lungi și subțiri. Nu are rost să îți consumi timpul încercând să găsești un răspuns. Nu-ți vreau nici regretele. Ai avut ocazia să accepți ceea ce ți-am oferit. Greșeala ta. Îți spun adio, și te lipesc, sub forma unei amintiri șterse, pe albul imaculat al peretelui meu.

Faze stânjenitoare, momente funny, probabil că le-am avut fiecare, iată câteva dintre poveştile colegilor mei (aştept povestioare şi de la alţi colegi, fie pe messenger, fie la comment-uri):

B. - "Când eram în clasa a 12-a am avut o întâlnire cu un băiat de la Loga. Cum mergeam noi de mână, pe pod, m-am întors către el şi i-am spus: Îmi plac venele tale. Aia a fost ultima noastră întâlnire."

L. -"Nu ştiu să-mi leg şireturile şi să merg pe bicicletă. Când eram mic am plâns la o telenovelă for the bad guy. Într-o zi, eram cu un alt băieţel şi am jucat Adevăr şi Provocare cu mai multe fete. Le-am pus să ne arate "tot" cu condiţia că şi noi vom face la fel, dar noi nu le-am arătat nimic. Altădată, am sunat la linia fierbinte şi mi-a venit factura la telefon 1 milion jumate' şi m-au bătut ai mei."

G. -"Eu am vomitat în dulap când eram mic. Pe lângă asta, îmi era frică de moşii care duceau geamuri în spate şi ţipau: Geeeaaaaamuuuuuuuuuriiiiiiiiiii, geeeaaaaaaamuuuuuuuuriiiiiiiiiiii. Următoarea sună cam aşa: grădi-baie-colţ-puţa-fete. Îmi era frică şi de ţigăncile cu fuste, bunică-mea îmi spunea că dacă nu sunt cuminte mă dă la ţigănci şi ele mă bagă sub fustă şi acolo pute." Partea asta e mai recentă: "Era vara anului 2008, soarele strălucea pe cer ca un arici înflăcărat, pe cerul de un albastru sindical. Trenul şerpuia (cum am zis? ) ca o cobră sud-africană, gata de atac. Din vorbă în vorbă, am ajuns la Medgidia (auuu... era să înghit telefonul). Şi trebuia să schimbăm trenul la Medgidia ca să mergem către Tulcea, că noi am coborât din trenul de Constanţa care de la Medgidia continua să şerpuiască până la Constanţa ca o cobră sud-africană. (reporterul- Hai, hai, haaaai, G.- Calm, calm, aşa, serios...aşa?) Ne-am urcat în trenul de Tulcea dar noi, cel puţin eu am fost dezorientat de faptul că pe bilet scria vagonul 4 şi trenul n-avea decât două vagoane. Şi ne-am urcat, era din-ăla, aşa, ca un autocar, sau ca un tramvai de ăla fără compartimente, fără nimic şi am stat, aşa, între vagoane să ne uităm dacă suntem în trenul bun şi aveam o borsetă de asta, o men-purse, o aşa, şi era un ţigan din-ăla, sau na, un băştinaş, care a încercat să îmi fure chestia aia şi Bia o tras de ea şi m-a salvat. Ştiu că toată lumea ştie povestea asta, dar nu o ştie în varianta asta, cu ..trenul şerpuia ca o cobră sud-americană sub cerul de un albastru sindical intens. (Rep.- Hai zi odată, povestea aia că mi se termină banda...G.- Gata-i, oricum nici nu m-ai ascultat.)

M. -"Am plâns la Titanic şi a 5-a oară când l-am văzut, iar la 6 ani, ai mei se uitau cu prieteni la filme pe casetă. Mereu aveau o ordine, avetură-acţiune-porno. Întotdeauna ştiam când e filmul porno, aşa că, mă duceam la uşă şi prin geam mă uitam şi eu la film."

L. -"Când eram mică, şi nu eram cuminte mama mă ameninţa că îmi schimbă numele cu nume moldoveneşti gen: Eufrosina, Marghioala, Pachita .Într-o zi am dormit la o vecină care avea un fiu, eram mică, şi ne-am dezbrăcat şi ne-am uitat unul la altul. Plus că mie nu-mi place să fac baie noaptea. Am văzut prea multe filme horro şi au ei un mit cu mâna ucigaşă care ţine un topor şi intră pe fereastră. Şi pac, înfinge toporul în capul tipei ce se spală. Şi ala e şi la mine fereastra , deasupra căzii şi se poate ajunge uşor la geamul meu că stau la unu!"

A. -"Îmi plac pinguinii, cafeaua şi sunt insectofobă. Pe lângă astea îmi place să dorm goală şi citesc în fiecare an Lorelei (Ionel Teodoreanu) şi plâng. Iar, într-o relaţie, mă înnebuneşte când îl muşc pe băiat de buză până sângerează."

V. -"Nu sunt zoofil şi pedofil, filmul meu porno preferat este Porn of the dead, şi toate prietenele mele au fost mai mari ca mine."

N. -"Odată, m-am băgat sub masa din cameră de frică, pentru că la video mergea o casetă cu un film de groază, şi de atunci, indiferent de caseta care era în video, eu mă băgam mereu sub masă. Iar la grădiniţă, scăpam mereu la ora 12 şi străbunica mea care avea 90 de ani venea în fiecare zi să mă ia, dar venea de la 10 şi se punea pe scăunele lângă copii şi educatoarea se lua de ea şi îi spunea că o caută moartea pe acasă."

C. -"Sunt rasist, urăsc delfinii, raţele şi urşii panda, şi dacă aud, şi astăzi, orice înregistrate originală a cânecului Mugur de fluier, plâng."

I. -"Când eram la grădiniţă, a venit într-o zi mama să mă ia şi cu stupoare a constatat că eu aveam 5 steluţe negre, la cât de bun şi cuminţel am fost...şi restul doar argintii şi de aur : Păi cum de toţi au numai steluţe sclipitoare şi tu nu? - Păi mamă, alea negre is cele mai valoroase, nimeni nu are atâtea câte am eu."

C. -"Când eram mic i-am arătat puţa la o fată şi după vreo două zile, deşi credeam că suntem boyfriend and girlfriend mi-a aruncat nisip în ochi şi am făcut conjunctivită. Într-o excursie ne dădeam mai mulţi pe un deal pe cur şi când am ajuns acasă eram tot gri/maroniu şi au făcut ai mei mişto de mine vreo săptămână că am făcut treaba mare pe mine. Într-un an la grădi`am furat toate jucăriile şi a trebuit să vin cu ele înapoi, vreo plasă, ca nu mai aveam maşinuţe cu care să ne jucăm. Odată mi-am scăpat maşinuţa într-un tub de metal ce era ataşat unui gard şi mi-am băgat mâna după ea şi am rămas blocat. Am strigat vreo oră jumătate după ajutor până o venit un vecin cu ulei să mă scoată. Când eram în generală, în clasele primare nu îmi mâncam sandvişurile şi le ascundeam în dulap la birou, ca să nu le găsească ai mei (nu ştiu de ce nu le aruncam la tomberon pe stradă) şi după o vreme a început să miroase, evident le-au găsit ai mei (erau vreo 20) şi am fost pedepsit o lună...şi mi-am rupt mâinile de trei ori...gata."

A. -"Când eram la grădi, aveam un iubit şi pentru că eram mici încăpeam în dulăpioarele unde ne lăsam hainele. Noi doi ne băgam acolo şi ne pupam. De fiecare dată, ne prindea educatoarea şi ne trăgea de urechi şi ne despărţea când ne întorceam în sală. Odată am vrut să fac pâine, nu aveam mai mult de 12-13 ani. Bineînţeles că nu ştiam cum se face aşa că am făcut-o cu apă şi făină. Mi-a ieşit un ghem, nu foarte mare pe care l-am ascuns sub pat de frică să nu mi-l găsească mama şi să mi-l ia. Am uitat de el, ghemul a mucegăit, mama l-a găsit şi am primit câteva cozi de lingură de lemn la fund. Altă dată,am chemat fetele de la bloc la mine şi am dat telefoane la clinici veterinare şi la grădina zoologică să întreb dacă nu cumva au vreun iepuraş micuţ pe care nu-l vrea nimeni, că îl vreau eu. Pe când aveam vreo 8 ani am fost invitată alături de mai mulţi copii la ziua unui vecin, de vârsta noastră. Văzând că ceilalţi copii aveau câte un cadou m-am gândit să îi ofer şi eu ceva, drept urmare m-am dus la el cu un soldăţel tot ros de dinţişorii mei, selectat special din lada cu jucării"

Era o vreme când unul sau altul urlau prin faţa blocului, pe sub balcoane : " Micăăăăăă, aruncă şi mie un colţ de pâine cu zahăr", sau verile când stăteam nopţi la rând pe pătură unul peste altul şi uitam că trece timpul şi se apropie dimineaţa. Mi-amintesc şi de pixurile a căror pastă mirosea a parfum, de îţi venea să mănânci hârtia pe care scriai. "Ascunsa" prin beci, voleiul jucat la bara de bătut covoare, certurile şi împăcările dintre noi, laudele :" eu am din asta şi tu nu ai", prima carte pe care mi-am cumpărat-o, prima filă scrisă despre Egipt. Parcă a fost ieri. Straşnice erau partidele de "box" dintre mine şi Zuzu, se terminau nefericit de fiecare dată, el ascunzându-se mic şi durduliu cum era, sub pat, şi mama alergând prin casă cu lingura de lemn să ne stăpânească. Tot el o căpăta. Ţin minte cazematele, soldăţeii şi traseele de maşinuţe făcute în pietrişul ce acoperea parcarea. Şi astea tot ieri au fost. Soldăţelul mic şi ros pe care i l-am dus cadou lui Mircea de ziua lui. Boxele tatei de la pick-up, pe care le scotea pe geam când eu ieşeam la joacă, din care răsunau Pink Floyd, Led Zeppelin, ACDC. Bucăţica de stradă de sub balconul meu şi al Laviniei, mâzgâlită de zeci de bucăţele de cretă albă sau colorată. Serile de vară când ai mei mă chemau mai repede în casă şi ceilalţi rămâneau încă la joacă. Geamuri sparte cu mingile de baseball, vecini iritaţi şi bătrâni care ne fugăreau la scările noastre. Îngheţata pe care trebuia neapărat să mi-o cumpăr pentru că şi vecina mea mânca una cu prea multă poftă şi nu dădea la nimeni. Primul moment în care am început să simt o chestie ciudată prin stomac şi apoi în toata fiinţa mea pentru un el. Drumeţiile până la Observator şi înapoi. Plimbările la Izvor şi Petac. Toate au fost ieri. Azi sunt altundeva. Deschid fereastra şi mă bucur că e soare. Pe masă stau între două coperţi "Băiuţeii". Mă aşteaptă să le citesc ultimele pagini cu amintiri ca ale mele. Frumos. O fac şi prin faţa ochilor îmi trec zeci de amintiri. Ce am azi, mă întreb. Număr tot pe degetele de la mâini. Am câteva nopţi bune cu ei, la movie-night-uri, ceva mai multe cărţi şi filme, multă muzică bună, Vama Veche, Straja, o sârmă de uscat haine imaginare făcută din agrafe de prins hârtia, câţiva oameni care sunt acolo unde trebuie să fie, pe Zuzu, multe marionete cusute pe pânză, un Călin mai avansat, amintirea unei garsoniere pe Negoiului 29, un gol în stomac, origami prinse de tavan, un prieten care îmi permite să mă amuz pe seama mustăcioarei lui din tinereţe, pe grăsuţul, şi povestea fascinantă pe care o găsesc mereu între alte coperţi.

Ionuţ călărea oaia murdară din faţa porţii, încălţat în cizmuliţele roşii de gumă, care fuseseră cândva ale mamei ori ale unei mătuşi. Eu chicoteam de pe prispa casei de chirpici. Aveam picioarele pline de vânătăi şi zgârieturi. Cu toate acestea mi le lungeam prin iarba moale, plină de pene şi găinaţ, prefăcându-mă că dorm. Pisica, de data asta alta, se plimba pe gardul înalt şi bătrân din faţa mea, printre frunzele şi boabele verzi din viţa de vie. Era linişte şi cald. Zilele acelea uitasem de dud, uitasem de livadă şi de nopţiile lungi petrecute în mijlocul curţii. Cu toţii uitaserăm. Apoi venea ploaia şi spăla tot, spăla păcatele noastre de copii, prispa, livada şi dudul de lângă fântână. Ploua încet şi mult şi noi ne înghesuiam sub acoperişul casei, în cerdac, chicotind şi hilizindu-ne. Eram uzi şi îngheţaţi. Zâmbeam. Oricum nimic nu ţinea mult, nici măcar ploaia. Soarele mijea de după nori iar noi lepădam încălţările pe prispa uda şi ne luam la întrecere prin iarbă, fără să ne gândim că în anii ce urmau nu aveam să ne mai întâlnim cu nimic din ce trăisem. Prispa neagră, cerdacul vişiniu, mirosul tăbâicilor, zestrea mătuşilor, soba, culcuşul ei cald, au rămas acolo, dar fără noi. Mamaia s-a prăpădit, noi am crescut şi am rămas doar cu amintirea zilelor copilăriei noastre. Te-ntoarce tu timp...şi-mi dă fericirea înapoi!


tăbâică- sac mic pentru făină
cerdac- pridvor, verandă