Faze stânjenitoare, momente funny, probabil că le-am avut fiecare, iată câteva dintre poveştile colegilor mei (aştept povestioare şi de la alţi colegi, fie pe messenger, fie la comment-uri):

B. - "Când eram în clasa a 12-a am avut o întâlnire cu un băiat de la Loga. Cum mergeam noi de mână, pe pod, m-am întors către el şi i-am spus: Îmi plac venele tale. Aia a fost ultima noastră întâlnire."

L. -"Nu ştiu să-mi leg şireturile şi să merg pe bicicletă. Când eram mic am plâns la o telenovelă for the bad guy. Într-o zi, eram cu un alt băieţel şi am jucat Adevăr şi Provocare cu mai multe fete. Le-am pus să ne arate "tot" cu condiţia că şi noi vom face la fel, dar noi nu le-am arătat nimic. Altădată, am sunat la linia fierbinte şi mi-a venit factura la telefon 1 milion jumate' şi m-au bătut ai mei."

G. -"Eu am vomitat în dulap când eram mic. Pe lângă asta, îmi era frică de moşii care duceau geamuri în spate şi ţipau: Geeeaaaaamuuuuuuuuuriiiiiiiiiii, geeeaaaaaaamuuuuuuuuriiiiiiiiiiii. Următoarea sună cam aşa: grădi-baie-colţ-puţa-fete. Îmi era frică şi de ţigăncile cu fuste, bunică-mea îmi spunea că dacă nu sunt cuminte mă dă la ţigănci şi ele mă bagă sub fustă şi acolo pute." Partea asta e mai recentă: "Era vara anului 2008, soarele strălucea pe cer ca un arici înflăcărat, pe cerul de un albastru sindical. Trenul şerpuia (cum am zis? ) ca o cobră sud-africană, gata de atac. Din vorbă în vorbă, am ajuns la Medgidia (auuu... era să înghit telefonul). Şi trebuia să schimbăm trenul la Medgidia ca să mergem către Tulcea, că noi am coborât din trenul de Constanţa care de la Medgidia continua să şerpuiască până la Constanţa ca o cobră sud-africană. (reporterul- Hai, hai, haaaai, G.- Calm, calm, aşa, serios...aşa?) Ne-am urcat în trenul de Tulcea dar noi, cel puţin eu am fost dezorientat de faptul că pe bilet scria vagonul 4 şi trenul n-avea decât două vagoane. Şi ne-am urcat, era din-ăla, aşa, ca un autocar, sau ca un tramvai de ăla fără compartimente, fără nimic şi am stat, aşa, între vagoane să ne uităm dacă suntem în trenul bun şi aveam o borsetă de asta, o men-purse, o aşa, şi era un ţigan din-ăla, sau na, un băştinaş, care a încercat să îmi fure chestia aia şi Bia o tras de ea şi m-a salvat. Ştiu că toată lumea ştie povestea asta, dar nu o ştie în varianta asta, cu ..trenul şerpuia ca o cobră sud-americană sub cerul de un albastru sindical intens. (Rep.- Hai zi odată, povestea aia că mi se termină banda...G.- Gata-i, oricum nici nu m-ai ascultat.)

M. -"Am plâns la Titanic şi a 5-a oară când l-am văzut, iar la 6 ani, ai mei se uitau cu prieteni la filme pe casetă. Mereu aveau o ordine, avetură-acţiune-porno. Întotdeauna ştiam când e filmul porno, aşa că, mă duceam la uşă şi prin geam mă uitam şi eu la film."

L. -"Când eram mică, şi nu eram cuminte mama mă ameninţa că îmi schimbă numele cu nume moldoveneşti gen: Eufrosina, Marghioala, Pachita .Într-o zi am dormit la o vecină care avea un fiu, eram mică, şi ne-am dezbrăcat şi ne-am uitat unul la altul. Plus că mie nu-mi place să fac baie noaptea. Am văzut prea multe filme horro şi au ei un mit cu mâna ucigaşă care ţine un topor şi intră pe fereastră. Şi pac, înfinge toporul în capul tipei ce se spală. Şi ala e şi la mine fereastra , deasupra căzii şi se poate ajunge uşor la geamul meu că stau la unu!"

A. -"Îmi plac pinguinii, cafeaua şi sunt insectofobă. Pe lângă astea îmi place să dorm goală şi citesc în fiecare an Lorelei (Ionel Teodoreanu) şi plâng. Iar, într-o relaţie, mă înnebuneşte când îl muşc pe băiat de buză până sângerează."

V. -"Nu sunt zoofil şi pedofil, filmul meu porno preferat este Porn of the dead, şi toate prietenele mele au fost mai mari ca mine."

N. -"Odată, m-am băgat sub masa din cameră de frică, pentru că la video mergea o casetă cu un film de groază, şi de atunci, indiferent de caseta care era în video, eu mă băgam mereu sub masă. Iar la grădiniţă, scăpam mereu la ora 12 şi străbunica mea care avea 90 de ani venea în fiecare zi să mă ia, dar venea de la 10 şi se punea pe scăunele lângă copii şi educatoarea se lua de ea şi îi spunea că o caută moartea pe acasă."

C. -"Sunt rasist, urăsc delfinii, raţele şi urşii panda, şi dacă aud, şi astăzi, orice înregistrate originală a cânecului Mugur de fluier, plâng."

I. -"Când eram la grădiniţă, a venit într-o zi mama să mă ia şi cu stupoare a constatat că eu aveam 5 steluţe negre, la cât de bun şi cuminţel am fost...şi restul doar argintii şi de aur : Păi cum de toţi au numai steluţe sclipitoare şi tu nu? - Păi mamă, alea negre is cele mai valoroase, nimeni nu are atâtea câte am eu."

C. -"Când eram mic i-am arătat puţa la o fată şi după vreo două zile, deşi credeam că suntem boyfriend and girlfriend mi-a aruncat nisip în ochi şi am făcut conjunctivită. Într-o excursie ne dădeam mai mulţi pe un deal pe cur şi când am ajuns acasă eram tot gri/maroniu şi au făcut ai mei mişto de mine vreo săptămână că am făcut treaba mare pe mine. Într-un an la grădi`am furat toate jucăriile şi a trebuit să vin cu ele înapoi, vreo plasă, ca nu mai aveam maşinuţe cu care să ne jucăm. Odată mi-am scăpat maşinuţa într-un tub de metal ce era ataşat unui gard şi mi-am băgat mâna după ea şi am rămas blocat. Am strigat vreo oră jumătate după ajutor până o venit un vecin cu ulei să mă scoată. Când eram în generală, în clasele primare nu îmi mâncam sandvişurile şi le ascundeam în dulap la birou, ca să nu le găsească ai mei (nu ştiu de ce nu le aruncam la tomberon pe stradă) şi după o vreme a început să miroase, evident le-au găsit ai mei (erau vreo 20) şi am fost pedepsit o lună...şi mi-am rupt mâinile de trei ori...gata."

A. -"Când eram la grădi, aveam un iubit şi pentru că eram mici încăpeam în dulăpioarele unde ne lăsam hainele. Noi doi ne băgam acolo şi ne pupam. De fiecare dată, ne prindea educatoarea şi ne trăgea de urechi şi ne despărţea când ne întorceam în sală. Odată am vrut să fac pâine, nu aveam mai mult de 12-13 ani. Bineînţeles că nu ştiam cum se face aşa că am făcut-o cu apă şi făină. Mi-a ieşit un ghem, nu foarte mare pe care l-am ascuns sub pat de frică să nu mi-l găsească mama şi să mi-l ia. Am uitat de el, ghemul a mucegăit, mama l-a găsit şi am primit câteva cozi de lingură de lemn la fund. Altă dată,am chemat fetele de la bloc la mine şi am dat telefoane la clinici veterinare şi la grădina zoologică să întreb dacă nu cumva au vreun iepuraş micuţ pe care nu-l vrea nimeni, că îl vreau eu. Pe când aveam vreo 8 ani am fost invitată alături de mai mulţi copii la ziua unui vecin, de vârsta noastră. Văzând că ceilalţi copii aveau câte un cadou m-am gândit să îi ofer şi eu ceva, drept urmare m-am dus la el cu un soldăţel tot ros de dinţişorii mei, selectat special din lada cu jucării"

Mă aflu la 187 de km de casă. În primul semestru din anul II de facultate am luat bursă. În februarie 2009 am văzut Lună Amară în concert... Și ce dacă? Articolul ăsta nu e despre realizările mele, nici pe departe. E despre VOI. Da, cei care citiți chiar acum aceste rânduri dar nu sunteți convinși că la voi mă refer. Hai, zâmbiți unul câte unu! Să zâmbească fata din spate cu brațul plin de articole, mein Bruder, domnișoara cu ochelari și cu gândul la zmeură, băiatul înalt cu părul lung, fata cu cercei colorați care ascultă Deep Purple la player, hair-simbolul facultății de jurnalistică, roșcatele nelipsite de la concertele rock, tipul creț și băiatul care a văzut peste 1000 de filme. A trecut exact jumătate din timpul facultății. Peste încă jumătate vom fi la fel. O mână de oamenii la etajul superior al cafenelei cu mese mari din lemn și aceeași muzică din „`80 până astăzi”. Cafelele vor sta aburinde în fața noastră și băiatul înalt cu părul lung va deschide din nou discuțiile despre lume, războaie și conspirații. Fata cu brațul plin de articole, ne va privi zâmbind și va căuta prin mințiile noastre alte subiecte demne de a fi puse pe hârtie. Mein Bruder, același fan înfocat al lui POLI, hair-simbolul facultății de jurnalistică, tipul creț și băiatul care a văzut peste 1000 de filme vor dezbate ultimele evenimente din sport. Și, fetele, da, roșcatele prezente la toate concertele rock, fata cu ochelari, cu gândul mereu la zmeură împreună cu domnișoara cu cercei colorați din a cărei player răsună Deep Purple vor asculta și vor râde. Nu vreau să-mi dezlipesc de pe retină imaginea asta. E ca și cum în paginile cărții pe care abia am deschis-o personajele fictive sunt înlocuite de VOI, prietenii mei, oamenii care mă fac să fiu mândră că mă aflu în Timișoara. M-am grăbit să adun în minte ultimul party comunist, ultima piesă de teatru, ultimul movie-night, ultima ieșire la cafea, ultimul concert, ultima conferință. Acum sunt mai bogată. Am un sac de clipe cu voi și încă mulți alții care așteaptă să fie umpluți. M-am îndrăgostit de fiecare în parte. Așa că zâmbiți-mi. Zâmbiți pentru fiecare clipă petrecută împreună la masa de lemn, pentru fiecare dată când am râs, pentru fiecare moment când am fost supărați, pentru voi.

Articol apărut în revista Xpune, mai 2009

Nopţi nedormite. Prima filă din romanul preferat. Paharul veşnic plin. Primul concert al trupei favorite. Inconfundabilul gust al ţigării. Buştenii din curtea facultăţii. Cheful de distracţie al noilor colegi. Fericire nedescrisă. Le amestec bine şi le savurez. Nu este un desert din cartea de bucate a mamei. Nu reprezintă nici cuprinsul cărţii preferate, nici programul de la teatru. E doar un deget de la mâna binevoitoare a Timişoarei. Meniul îndesat sub nasul meu de „noua mea casă”. Inspir. Expir. Trag aer în piept şi aleg. Am şapte zile la dispoziţie în fiecare săptămână. Patru săptămâni în fiecare lună. Doisprezece luni în fiecare an. În total, 1095 de zile. Trei ani de facultate, mai exact. Luni- Concert în Unirii. Marti- Hoinăreală prin librăriile din centru. Miercuri- Puţină facultate încheiată brusc de ieşirea prelungită cu colegii la o „nefiltrată”. Joi- Club, în meniu scrie seară studenţească. Vineri- Piesa de teatru „ Toţi în America”. Sâmbătă- Club, sesiunea a doua. Duminică- Nu mai am bani, stau acasă. Luni- Nu mai am bani, stau acasă. Marţi- Nu mai am bani, stau acasă. Miercuri- O sun pe mama, mint că am plătit taxa pentru bibliotecă, eventual că mi-am făcut abonament la firobus, la final mă angajez.Trag linie peste pătrăţele din calendar. A mai trecut o săptămână. Încă una. Încă una. Ieri am jucat biliard cu colegii din grupa 4. Azi am consumat ultima pagină din „Maestrul şi Margareta” şi am început să mi-o îndes în cutia craniană pe frumoasa „Lolita”. Mâine nu ştiu unde voi fi. Mai trag o line în calendar. Zâmbesc. 547 de zile din viaţa mea de studentă: 530 de zile în care am alergat după celelalte degete de la mâna Timişoarei şi 17 zile în care am rugat-o pe mama să îmi alimenteze contul. Au mai rămas 548 de zile. Toate ale mele. Luni- Îmi xeroxez cursurile. Marţi- Adorm în sala de lectură. Miercuri- Rezolv temele adunate de-o săptămână. Joi- Merg la sport. Vineri- Savurez din nou o bere cu colegii din grupa 4. Sâmbătă- Dorm. Duminică- Privesc în urmă şi simt. Sunt studentă. Nu am bani, dar sunt fericită. Nu dorm pe perna mamei, dar am un amfiteatru doar al meu. Nu mă mai trezeşte Lavinia, strigându-mă sub geam, dar mă sună Roxi, să mă întrebe de bibliografie. Am tot ce-mi trebuie, o gaşcă extraordinară, un sac de credite, un teanc de cursuri prăfuite, şi multe „vicii”. Luni- Număr pe degete timpul scurs şi timpul rămas. Nu-mi ajung 1095 de zile să mă satur. Marţi- Arunc vechiul calendar şi îmi imaginez că am încă pe-atâtea zile în faţă numai pentru mine. Sunt studentă. Şi ce dacă. Sunt fericită.

Publicat în Xpune, nr.4, 2008

Da, o conferinţă a păcii exprimată în termeni sexuali. O conferinţă menită să ne satisfacă gândurile. O conferinţă susţinută de o mână de studenţi şi nu de un alai de personalităţi. Care a fost scopul conferinţei? Nu altul, decât un top cu ce mai râvniţi studenţi din an, atunci când gândul se aruncă la un one night-stand . Că, deh! Vorba aia...suntem şi noi oameni, avem sentimente, avem trăiri, avem colegi care ne inţeleg, şi nu în ultimul rând avem prieteni. Probabil nu suntem singurii care am discutat aşa ceva. Şi ce dacă...noi suntem singurii care avem un Iuly, singurii care avem un Cristi, singurii care avem un Ludu, o Bianca, o Roxy, un Gabi, o Alina, o Andreea, o Ancuţa, o Diana, o Alexandra, o Klaudia şi un Dragoş. Şi bineînţeles, deţinem libertatea de exprimare...Iată şi clasamentul:
1. Ludu
2.Cristi, Bianca, Alexandra, Victor, Roxy, Călin, Ancuţa, Anda
3. Tata lui Ludu (cu majoritatea voturilor) =))

Ps: Girls, jump on Ludu...he won! :)...şi pentru că donşoara` Ancuţa mi-a propus un nou slogan pentru că cei de la OSUT nu ştiu ce pierd, am să îl împărtăşesc..." Votează, şi ţi-l dăm pe Ludu o noapte!" See ya` soon...love you guys! >:D<