Gabi: am de invatat despre brunea-fox

Gabi: dc fox????

*Kikilescu™: masa era vulpe

*Kikilescu™: si i`o luat numele de familie

Gabi: omg

*Kikilescu™: era vulpe englezeasca

Gabi: si tac'su ursu?

*Kikilescu™: da

Gabi: ursu brun

Gabi: d und vine brunea....

Gabi: ahaaaa

*Kikilescu™: dada

*Kikilescu™: asta am vrut sa zic si eu

*Kikilescu™: filip

*Kikilescu™: venea de la....

*Kikilescu™: unchiso

*Kikilescu™: delfinu flippo

*Kikilescu™: numa ca so`r gandit

*Kikilescu™: sa ii puna ceva personalizat

Gabi: nu erau bah delfini pe vremea aia

*Kikilescu™: cum naiba nu

*Kikilescu™: era de toate

*Kikilescu™: baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Gabi: aia or fost inventat de hanna barbera

Gabi: sau de hanna montana

*Kikilescu™: delfinul-prietenul lu Nenicu

Gabi: da...de hanna montana

*Kikilescu™: primul om de pe planeta

Gabi: scrie si in curs

*Kikilescu™: da pe naiba

*Kikilescu™: jura`te

*Kikilescu™: hanna montana?

Gabi: da mah....uite te

*Kikilescu™: alea is filme desene

Gabi: zice bogza intrun citat

*Kikilescu™: ce is alea

*Kikilescu™: ia zi cursu

Gabi: 14

*Kikilescu™: 14

Gabi: da in 14 e cu hanna

*Kikilescu™: nuuu

*Kikilescu™: ai gresit

Gabi: o zis Profa ca ne da aia la examen

*Kikilescu™: gresit

Gabi: nai vazut in mail?

*Kikilescu™: ba da

*Kikilescu™: si ...

*Kikilescu™: in cursu 20...

Gabi: woai....ala nu lam citit

*Kikilescu™: brunea vorbeste despre cum `io cunoscut el pe donald, pe bugs bunny pe tasmanian si dexter cu dee dee

Gabi: plm...si mai am si restanta la I.P.

*Kikilescu™: eu am 4 restante la I.P

Gabi: io am una

*Kikilescu™: am restanta si din primu an....al lui Nenicu pe pamant

*Kikilescu™: adik prin anu 1 i.e.n

Gabi: da mo amenintat ,Nenicu ca nu ma trece nici in 1000 d ani

Gabi: si io il cred...

Gabi: pai ce inseamna 1000 d ani la dansu?

Gabi: nici la dirigentia nam trecut seminaru

Gabi: plm...ca cica nam avut bastistuta la mine si nu miam taiat unghiile

Gabi: la scriere la fel

Gabi: dracu invata istoria literei k

Gabi: si ceo zis brune fox si hanna montana despre ea

*Kikilescu™: si la muzica...

Gabi: tiai scris p portativ aia cu jimmy jimi iti plac fetitele-n bikini?

*Kikilescu™: am uiatt

Gabi: plm..io as scrie

*Kikilescu™: oare nu ne trece?

Gabi: da nush unde vine diezu

Gabi: dracu stie

Gabi: futui...nu terminam in veci

Gabi: o sa fac 38 de ani de faculta

*Kikilescu™: mie mi frica la seminaru de sa tzesem frumos si sa coasem frumos

Gabi: in ritmu asta

*Kikilescu™: ca nu am cusut nasturele bine

Gabi: la religie am restanta din primu an

*Kikilescu™: l`am cusut pe dos

Gabi: da....si io

Gabi: io la lucru manual nu stau bine

*Kikilescu™: pai daaaaaaaa

Gabi: nam stiut sa fac o capra din plastelina

Gabi: tu stii sa faci?

*Kikilescu™: nu

*Kikilescu™: eu am avut probleme la construirea

Gabi: of plm....

*Kikilescu™: gradinii zoologice cu un sg animal

Gabi: nam cum sa invat acum

*Kikilescu™: stii elefantul ala

Gabi: ca profu nu neo facut teorie

*Kikilescu™: asta era proiectu p etot semestru

Gabi: la caprele din plastelina

Gabi: kkt

*Kikilescu™: stii?

*Kikilescu™: proiectul de final

*Kikilescu™: tema aia mare?

Gabi: da da

*Kikilescu™: gradina zoo cu un animal

*Kikilescu™: eu am avut un elefant

Gabi: io am gresit ceva la trompa

Gabi: seamana cu un corn de inorog

Gabi: si mio dat minus 1

*Kikilescu™: si i`am construit din plastelina tot, dar tot, i`am oferit toate conditiile unde sa vietuiasca dar am uitat sa ii fac coada si mi`o zis ca is imbecila si ca nu o sa trec nici anii care vor veni seminarul lui

*Kikilescu™: si de atunci tot la facultate sunt

Gabi: da...pai asa face prostu

*Kikilescu™: am facut 14 ani de facultate cu aceeasi restanta mereu si mereu

Gabi: am auzit ca lu nicu io zis sa faca tot severinu din plastelina

Gabi: da so incurcat la dunare...

Gabi: ca trebuia sa si curga

Gabi: auzi la el...

Gabi: nush c o sa facem

Gabi: faculta sta e din ce in ce mai grea

Gabi: apropo....

Gabi: ai trecut la mate?

Gabi: la proba cu socotitoarea?

Gabi: cu abacu*

*Kikilescu™: asta zice si marius acum

*Kikilescu™: cu abacu

Gabi: pai vezi ca el stie?

Gabi: si el are restanta la aia?

*Kikilescu™: cik nu

*Kikilescu™: el o trecut la toate

Gabi: oaaii...c fain d el

Gabi: plus ca io mai tre sa fac un eseu de 89 d pagini

*Kikilescu™: dc?

Gabi: despre rolul covatei in capra cu 3 iezi

*Kikilescu™: adik ....si tu?

Gabi: rolul social

*Kikilescu™: oaaaaai

*Kikilescu™: eu am la psihologia personajelor din basme

*Kikilescu™: stii cursul ala

*Kikilescu™: cu Ispirescu

*Kikilescu™: ?

Gabi: da da

*Kikilescu™: nah...am de facut un eseu psiho-socialo-educativo-culutural

Gabi: unde zice de zmeu ca avea borderline

*Kikilescu™: de 50 de pagini

*Kikilescu™: despre efectele si rolul otravurilor administrate de mama vitrega albei ca zapada si.....despre masa aia vitrega in chintesenta ei

*Kikilescu™: nu cred ca pot sa fac asta

*Kikilescu™: e prea mult pentru mine

*Kikilescu™: de 5 luni ma chinui sa citesc porcaria asta

*Kikilescu™: nu inteleg nimic

*Kikilescu™: apar niste pitici

*Kikilescu™: o baba tot apare da eu cred ca era masa

*Kikilescu™: pana mea

*Kikilescu™: grea tare materia lu asta

*Kikilescu™: grea

Gabi: extrem

*Kikilescu™: plus ca seminaru il facem cu creanga

*Kikilescu™: auzi numele lui

*Kikilescu™: e moldovean

Gabi: si la desen e idem

*Kikilescu™: nu prea intelegem

*Kikilescu™: nimic din ce preda

*Kikilescu™: vb asa aiurea

Gabi: cum dracu sa deosebesti albastru sindical de ciomagiu inchis?

*Kikilescu™: iaoi eu la desen am de redat moartea caprioarei

*Kikilescu™: da nu trebuie sa apara in desen caprioara

*Kikilescu™: doar moartea

*Kikilescu™: nush cum sa o redau

*Kikilescu™: da ce eu am stat la capu ei kdn o murit?

Gabi: da...si o zis sa nu facem un schelet cu coasa

*Kikilescu™: nu nu

*Kikilescu™: clar

Gabi: ca ii cliseu, ca plm

*Kikilescu™: si nici o pata mare neagra

*Kikilescu™: nu mai stiu

*Kikilescu™: ooo sa nu mai zic la traforaj

*Kikilescu™: ca am ramas in urma

*Kikilescu™: am avut de traforat 3 puncte pe un placaj

*Kikilescu™: nici in ziua de azi nu mi`or iesit

*Kikilescu™: numa spirale

*Kikilescu™: si dinalea imi ies

Gabi: da... mie mio dat sa decupez un pitic dintro placa din asta

Gabi: si oricum as taia, tot ratza imi iese

Gabi: da nush dc

Gabi: am stricat 49 de placi asa

Gabi: sunt in culmea disperarii

*Kikilescu™: eu sunt pe muntele

*Kikilescu™: venus

Gabi: da...io pe muntele athos

Gabi: fac matanii in biserica lu gigi

Gabi: noroc cu sportu

Gabi: ca am sarit de 3 ori calu si mio dat 5

Gabi: da pai iam explicat

Gabi: ca io nu sar calu de felu meu

Gabi: daca e sal sar, ma opresc la timp

Gabi: si o zis ca daca il sar d 3 ori ma trece

Gabi: macar ala om de cuvant

Gabi: oricum... dezastru

Gabi: nus facut pt faculta asta

Gabi: si la colorat...am depasit linia...

Gabi: am colorat din greseala iarba rosie

Gabi: plm...crezi ca aia o inteles cas daltonist?

Gabi: ea nu, ca brunea fox nar fi facut asa niciodata

Gabi: plm...ce sa fac daca fox ala era mai priceput ca mine?

Gabi: si la stiintele naturii....ca nu stiu sa deosebesc 48 de specii de tantar

Gabi: si-mi da exemplu ca bogza insusi a descoperit cand facea reportaje 5786 de specii

Gabi: la cambodgiana veche ai intrat in examen?

*Kikilescu™: nu

*Kikilescu™: nu am stiut sa numar pana la 1

*Kikilescu™: mo trecut absenta

*Kikilescu™: nici mkr nu mi`o dat 4

Gabi: mie profa mio zis cas handicapat\

*Kikilescu™: doamneee

Gabi: cica daca nu stii din nastere sa vb cambodgiana veche esti antichristu

*Kikilescu™: nu mai inteleg nimic

*Kikilescu™: adik ea

*Kikilescu™: cine se crede

Gabi: se crede desteapta ca poa sa vb fluent

*Kikilescu™: ea stie sa numere in cambodgiana si sistilioanele si toate alea

*Kikilescu™: si le si numara

Gabi: plm....daca ma intrba din dialectu zulu, ma mai descurcam

Gabi: acolo o faceam si p ea

*Kikilescu™: ne-o povestit la curs...stii? ca ea nu adorame pana nu numara de 3 ori la infinit in fiecare noapte in limba asta spurcata?

Gabi: da da....stiu

*Kikilescu™: are prea mult timp liber

Gabi: aritmetica iarasi o luato razna

Gabi: ca de ce naiba nu stim sa impartim la 0

Gabi: astai motiv sa nu intri in examen?

Gabi: sa fim seriosi....

Gabi: doar toata lumea stie ca doar chuck noris poate asta

Gabi: el si brunea fox

Gabi: da ala ii in alta dimensiune acuma, cu Nenicu

*Kikilescu™: vaaaai

*Kikilescu™: impartirea la zero

*Kikilescu™: eu am avut alta problema

*Kikilescu™: nu stiam sa fac semnu de la impartire

*Kikilescu™: adik cum adik

*Kikilescu™: prea dificil

*Kikilescu™: mi`o zis ca pot sa imi vad de drum

Gabi: da pe bune ca's absurzi

*Kikilescu™: evident

*Kikilescu™: ah

*Kikilescu™: si in plus

Gabi: io nu inteleg...la ce-ti foloseste asta?

Gabi: si aia cu scrierea....

Gabi: ce mama dracu tre sa invat absolut toate literele?

Gabi: de la a la j imi ajung

Gabi: is cuvinte destule si asa

*Kikilescu™: profu de la scriere i`o vb despre mine la ala de o sa facem la anu...cum il cheama....ala ma....cu care o sa facem introducere in istoria literelor legate una de alta cu sens

*Kikilescu™: si i`o zis...

*Kikilescu™: ca nu sunt capabila sa deosebesc d de b

*Kikilescu™: si ala mi`o trm mail

*Kikilescu™: ca de pe acum am restanta la el

*Kikilescu™: no zi si tu

*Kikilescu™: ce ma fac

*Kikilescu™: ?

Gabi: vaaaaai....ce dobitoc

*Kikilescu™: pai nu am mai dormit de nush cate ore

*Kikilescu™: is terminata

*Kikilescu™: am imbatranit cu 2 ani cand am auzit

*Kikilescu™: mi`o crescut un fir alb de par in mijlocul capului

Gabi: pai si nu i'ai zis ca tu stii sa le deosebesti, da nu din punct de vedere economic

Gabi: mie mio crescut par alb pe unghii, limba si dinti

Gabi: si un ponytail in ochiu drept

Gabi: aaaa.... nu teai apucat inca de ala de istoria nasturilor de plastic?

Gabi: sa vezi acolo futere de mama

Gabi: nam putut sa car xeroxurile la materia asta pana in casa

Gabi: o trebuit sa le urc pe geam, cu sfoara si scripete

Gabi: si cand leam pus jos, so surpat podeaua

Gabi: si or cazut pana in beci

Gabi: or gaurit tavanu la tti

Gabi: si la posta

Gabi: am auzit ca ar fi si victime

Gabi: true story

Gabi: bun...cu victimele inca nu se stie

Gabi: ca or ajuns astia d la descarcerare cica

Gabi: si cand or vrut sa mute cursurile sa elibereze sinistratii

Gabi: or facut toti hernie...asa grele erau

Gabi: si ei erau vro 19-20 de insi

Gabi: toti hernie....unu dupa altu

*Kikilescu™: nu esti sanatos

Gabi: in agenda scria ca una de la ghiseu de la posta s-a pensionat

Gabi: de la sperietura

Gabi: si n-avea decat 23 de ani

Gabi: mai avem si tehnici de colectare selectiva si calitativa a sapunului

Gabi: groaznic

Gabi: cand ma gandesc la istoria sap[unului

Gabi: la cate conflicte intercontinentale sau declansat din cauza sapunului

Gabi: criza sapunului din 1934

*Kikilescu™: oaaai

*Kikilescu™: daaa

*Kikilescu™: criza crizelor

Gabi: cand intreaga omenire sa spalat cu apa si bomboane colorate

*Kikilescu™: dap

*Kikilescu™: erau toti lipicioasi

*Kikilescu™: lipicisi

*Kikilescu™: la naiba

Gabi: expresii provenite de la sapun

*Kikilescu™: stiu

Gabi: de ex "poate vrei sapun mana pe tine"

Gabi: si alte astfel de zicale

Gabi: sapunul in literatura

Gabi: cate romane cu sapun sau scris si de ce

*Kikilescu™: era facut din zmei nu din caini

*Kikilescu™: baaai

Gabi: da....le faceau zgripturoaicele in spatele casei

*Kikilescu™: stiu eu un titlu de roman

*Kikilescu™: pfffff

Gabi: spune

Gabi: plsssss

*Kikilescu™: sapun picioru`n prag

*Kikilescu™: cea mai buna

Gabi: vaaaai...da

*Kikilescu™: nebunieeeeeeeeee

*Kikilescu™: are 1948 de pagini

*Kikilescu™: si contine numai

*Kikilescu™: metode

*Kikilescu™: de spalare a piciorului cu sapun

Gabi: stiu...si paginile miros a palmolive

*Kikilescu™: da numa un picior

*Kikilescu™: ca daca erau amandoua

*Kikilescu™: numarul paginilor era dublu

*Kikilescu™: si nah era si criza de hartie pe vremea aia

Gabi: da...si cine stie cat ar veni aia...

*Kikilescu™: si so`r gandit ei ca daca cineva citeste desopre un picior

*Kikilescu™: automat tre sa faca si la celalalt la fel

Gabi: 1948 *2....

*Kikilescu™: numa ca lumea no inteles

Gabi: depaseste imaginatia umana

*Kikilescu™: si un picior era negru unu alb

*Kikilescu™: pfoai

Gabi: ba da de sapunirea sufletului ai invatat?

*Kikilescu™: nu am ajuns pana acolo ca am ramas repetenta

Gabi: ca sufletul trebuie masat cu sapun din coada soricelului

*Kikilescu™: ai me mo`r trimis la o scoala de pastori

*Kikilescu™: ca or vazut ca nu mai termin facultatea

Gabi: mie mio zis mama\mea ca daca nu termin

Gabi: ma trimite la fabrica de sapun

Gabi: sa faca aia sapun din mine

Gabi: nui vorba....ca o sa am succes

Gabi: adica o sa fiu mai fin ca dove

*Kikilescu™: ce nume crezi ca o sa ai?

*Kikilescu™: sa te evit

Gabi: o sa am o doime crema hidratanta

*Kikilescu™: in supermarketuri

Gabi: nu stiu

Gabi: ceva chinezesc oricum

*Kikilescu™: spune`le sa bage prin tine si bucati de flori de musetel...

Gabi: gab biy

Gabi: da....si bifidus esensis

*Kikilescu™: musli

*Kikilescu™: fermentati

Gabi: pai cu musli ma indoapa inainte

Gabi: ca sa fiu mai crocant cand ma macina hipopotamu

…...

„Tu ce vrei să te faci când crești mare, puișor?”. „Când anume, mai exact?”, ar trebui să fie replica. Mare am fost și la terminarea grădiniței, și la sfârșitul școlii generale, chiar și după liceu, să nu mai vorbim de facultate. La finele grădiniței mai mult de jumătate din posturile de medic, polițist, astronaut, electrician, balerină sau artist erau ocupate de copii visători. După școala generală se făcea trecerea la joburi mai „serioase” gen: bancher, inginer, afacerist ș.a.m.d. Dar, cu toții am ajuns în liceu, ne-am schimbat brusc orizonturile și am realizat că după terminarea harababurii se ridică un semn imens de întrebare.  

„Mami” și „Tati” te vor la facultate. Foarte bine! Te duci. Partea grea în toată povestea se termină după ce te hotărăști ce domeniu vrei să studiezi. Toate-s bune și frumoase, până realizezi că ai ajuns la sfârșitul anilor de studiu și nu ai nici un job asigurat pe viitor. Nu te panica, nu ești singurul! Mai mult de jumătate din studenții care au terminat o facultate practică o meserie total diferită de cea în care au fost licențiați. De ceva timp facultatea a devenit un fel de trend. Ajungi acasă și le spui alor tăi că ți-ai făcut un prieten sau o prietenă. Întrebarea care urmeză nu e nicidecum „Păi și cum e?”, ci „La ce facultate e?”. Evident că intră și vreo mătușică în decor, pe urmă bunicii, și uite așa începe discursul tipic: „Cum adică nu e la nicio facultate? Lasă-l/o imediat. Cum o să vă descurcați? În ziua de azi, dacă nu ai o facultate nu te bagă nimeni în seamă. Părinții tăi trag din greu ca să ajungi cineva și tu te agăți de o persoană fără viitor? Da` unde s-a mai pomenit așa ceva? Bagă-ți mințile în cap imediat.” Nu e de mirare că majoritatea studenților pleacă peste graniță la terminarea studiilor. Vorba aia, degeaba ai talent dacă nu te remarcă nimeni. Ei, vremurile s-au schimbat! De câte ori nu ai auzit întrebarea „De ce ai făcut facultatea cutare?” sau „Tu de ce ai venit la facultate dacă nu te interesează?”, eu una m-am ciocnit de persoane de genul ăsta. În aproape fiecare situație răspunsul era același: „ Ca să am și eu o diplomă”, „Că așa au vrut mami și cu tati” sau pur și simplu „Nu știu”.

Undeva adânc în tine trebuie să ai un scop anume. Eu am venit la facultate să învăț să scriu mai bine, să trec peste frica de a aborda oameni necunoscuți. De scris, pot spune că am realizat cât de cât ce mi-am propus, de abordat oameni necunoscuți, să zicem că încă mai lucrez la asta. Trăiesc cu impresia că totul are un final frumos. Despre viitoarea mea carieră de jurnalist însă, nu mă pot exprima. Până la urmă, tu ce vrei să te faci când o să crești mare, puișor?  

  

Cine crede că liceul „rulzz” nu ştie ce este facultatea. E mare lucru să nu te laşi „corupt” de Timişoara, iar cei care nu se lasă ”în mâinile ei” habar nu au ce pierd. Cu toţii am trecut prin asta, fie că s-a întâmplat din primul moment în care am coborât din tren, fie după câteva luni bune şi lupte interminabile cu conştiinţa. Oare e bine? Oare e rău? Ce mai contează... În fond te afli aici şi pentru a experimenta.
Unii îşi doresc viaţă de cămin, alţii chirii şi gazde. Nimic nu e ceea ce pare. Dacă încă mai crezi că viaţa într-un oraş mare e roz, te invit să intri în lumea mea măcar zece minute. Cu doi ani în urmă coboram buimacă din autocar. „Piaţa 700” mi-a rămas întipărită în minte. Nu că ar fi un loc extraordinar, dar acolo mi-au dat primele lacrimi. Evident, nu de fericire! Şi tot acolo mi-a scăpat printre buze: „Vreau acasă!”. Tot entuziasmul pe care l-am avut a fugit de agitaţia locului. Eram un boboc rătăcit. Cu toate astea nu a râs nimeni de mine. În prima săptămână de şcoală am cunoscut colegi, curţi interioare ale UVT-ului şi cam atât. Cine ar fi crezut că, deşi nu exista un orar şi „profii” nu apăreau la cursuri, o mână de studenţi din anul I stăteau de dimineaţa până seara pe butucii de la 037 şi încercau să lege prietenii. Uite că se poate!
Mai târziu au început şi „problemele”. Dacă legi colegii de palier, mult prea gălăgioşi, de vecinii băgăreţi şi puşi pe ceartă, nu poţi să obţi decât haos. Şi dacă adăugăm lipsa chefului de cursuri, sesiunea, nopţile de somn înlocuite de karaoke, băute, movie night-uri şi alte momente glorioase de acelaşi gen, te loveşti de şi mai mult haos. Nu vă impacientaţi, totul o să vi se pară normal... într-un final. Bun venit în Timişoara, boboceilor!

Publicat in Xpune

Mă aflu la 187 de km de casă. În primul semestru din anul II de facultate am luat bursă. În februarie 2009 am văzut Lună Amară în concert... Și ce dacă? Articolul ăsta nu e despre realizările mele, nici pe departe. E despre VOI. Da, cei care citiți chiar acum aceste rânduri dar nu sunteți convinși că la voi mă refer. Hai, zâmbiți unul câte unu! Să zâmbească fata din spate cu brațul plin de articole, mein Bruder, domnișoara cu ochelari și cu gândul la zmeură, băiatul înalt cu părul lung, fata cu cercei colorați care ascultă Deep Purple la player, hair-simbolul facultății de jurnalistică, roșcatele nelipsite de la concertele rock, tipul creț și băiatul care a văzut peste 1000 de filme. A trecut exact jumătate din timpul facultății. Peste încă jumătate vom fi la fel. O mână de oamenii la etajul superior al cafenelei cu mese mari din lemn și aceeași muzică din „`80 până astăzi”. Cafelele vor sta aburinde în fața noastră și băiatul înalt cu părul lung va deschide din nou discuțiile despre lume, războaie și conspirații. Fata cu brațul plin de articole, ne va privi zâmbind și va căuta prin mințiile noastre alte subiecte demne de a fi puse pe hârtie. Mein Bruder, același fan înfocat al lui POLI, hair-simbolul facultății de jurnalistică, tipul creț și băiatul care a văzut peste 1000 de filme vor dezbate ultimele evenimente din sport. Și, fetele, da, roșcatele prezente la toate concertele rock, fata cu ochelari, cu gândul mereu la zmeură împreună cu domnișoara cu cercei colorați din a cărei player răsună Deep Purple vor asculta și vor râde. Nu vreau să-mi dezlipesc de pe retină imaginea asta. E ca și cum în paginile cărții pe care abia am deschis-o personajele fictive sunt înlocuite de VOI, prietenii mei, oamenii care mă fac să fiu mândră că mă aflu în Timișoara. M-am grăbit să adun în minte ultimul party comunist, ultima piesă de teatru, ultimul movie-night, ultima ieșire la cafea, ultimul concert, ultima conferință. Acum sunt mai bogată. Am un sac de clipe cu voi și încă mulți alții care așteaptă să fie umpluți. M-am îndrăgostit de fiecare în parte. Așa că zâmbiți-mi. Zâmbiți pentru fiecare clipă petrecută împreună la masa de lemn, pentru fiecare dată când am râs, pentru fiecare moment când am fost supărați, pentru voi.

Articol apărut în revista Xpune, mai 2009

 În sfârşit, se zăreşte clădirea BRD-ului, păzind ca un străjer asupra bucăţii de pământ unde se înghesuie sute de studenţi în fiecare zi. Primul semn că sunt tot mai aproape de Complexul Studenţesc. Tineri cu paşi grăbiţi, alţii mai leneşi se îndreaptă către micuţa palmă de ,,Rai” pe care Dumnezeu le-a întins-o nu departe de facultate. O adunătură de fast-food-uri, baruri, tarabe cu flori, magazine alimentare, cluburi de internet, xeroxuri şi alte clădiri menite să fie la dispoziţia studentului. Câţiva porumbei ciufuliţi se „ceartă” pe bucăţica de pâine aruncată de pe terasă de la 3F. O domnişoară priveşte cu dispreţ, de la masă, doi copii ai străzii care au avut curajul să întindă mâna şi să ceară o bucată de pâine şi ceva mărunţiş. Agitaţie. Peste stradă, de la balconul unui cămin, se aude o voce strigându-l pe un anume Florin, care aleargă grăbit spre xerox. Sesiunea e în toi şi studenţii au nevoie de puţin „ajutor”. Uşa xeroxului de lângă terasa 3F se deschide scârţâind uşor. Trei tineri coboară scările zâmbind victorios. Cu siguranţă au în buzunar câteva hârtiuţe pe suprafaţa cărora tuşul negru a imprimat „drumul spre succes”. Cu cât înaintez spre inima „furnicarului”, o furtună de mirosuri mă loveşte din plin. Un amestec de arome şi gusturi menit să îmi invadeze toate simţurile. „Eu vreau clătite de la Pinocchio”, strigă un puşti, în timp ce o trage pe mama lui înspre ghereta unde se fac clătite. De lângă un coş de gunoi, priveşte un boschetar. Ar mânca şi el o clătită, doar că nu are o mamă pe care să o tragă după el, să-i cumpere. Terasele sunt pline ochi. Un ospătar ameţit de căldură desface în grabă o sticlă cu suc. Pssssssst! Doi paşi mai încolo, un student coborât din cămin cumpără cinci hamburgeri. Coadă mare la Roy. Pe băncuţele din faţa fast-food-ului stau înghesuiţi studenţii înfometaţi. Din spatele ferestrei, două domnişoare cu bonetă întreabă întruna: „ Altceva? Cu ce vă mai servesc?”. La zece metri de Roy, doi poliţişti comunitari încearcă cu greu să urce într-o dubă un boschetar. „În sfârşit, s-au gândit şi ăştia să facă curăţenia de vară”, rosteşte un student cu gura plină de mâncare. Gândesc totuşi că aşa e viaţa. În timp ce unii au un acoperiş deasupra capului, alţii sunt condamnaţi să trăiască pe străzi, din mila altora. În speranţa că peste noapte agitaţia va lua sfârşit, părăsesc Complexul cu gândul să mă reîntorc după ora 22. Mă aventurez, deci, încă o dată prin porţile „micuţei cetăţi”. Mirare! Studenţii împânzesc toate terasele. Cozile de la fast-food-uri sunt tot mai mari. Boschetarii se plimbă liberi de la o terasă la alta. Muzica se aude din toate părţile, ca un cor pe mai multe voci, din care nu înţelegi nimic. Din Happy răsună într-un ritm ciudat trupa Abba, concurând parcă subtil cu ultima melodie a lui Smiley ce mângâie urechile studenţilor de pe terasa Prêt à Manger. Lângă staţia de taxiuri, un copil al străzii cântă rupt de realitate câteva versuri de-ale lui Gil Dobrică: „ Hai acasă, hai cu mine...”.  Doar porumbeii dorm. Cu siguranţă a venit momentul pentru morală. Ei bine, morala nu există! În cele din urmă Complexul Studenţesc rămâne doar locul în care primează alte legi, în care etica nu şi-a găsit un cuib al ei, micul „paradis” în care distracţia face legea.