Se afișează postările cu eticheta prieteni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta prieteni. Afișați toate postările

joi, 10 iunie 2010

Copiii spun lucruri trăsnite





Faze stânjenitoare, momente funny, probabil că le-am avut fiecare, iată câteva dintre poveştile colegilor mei (aştept povestioare şi de la alţi colegi, fie pe messenger, fie la comment-uri):

B. - "Când eram în clasa a 12-a am avut o întâlnire cu un băiat de la Loga. Cum mergeam noi de mână, pe pod, m-am întors către el şi i-am spus: Îmi plac venele tale. Aia a fost ultima noastră întâlnire."

L. -"Nu ştiu să-mi leg şireturile şi să merg pe bicicletă. Când eram mic am plâns la o telenovelă for the bad guy. Într-o zi, eram cu un alt băieţel şi am jucat Adevăr şi Provocare cu mai multe fete. Le-am pus să ne arate "tot" cu condiţia că şi noi vom face la fel, dar noi nu le-am arătat nimic. Altădată, am sunat la linia fierbinte şi mi-a venit factura la telefon 1 milion jumate' şi m-au bătut ai mei."

G. -"Eu am vomitat în dulap când eram mic. Pe lângă asta, îmi era frică de moşii care duceau geamuri în spate şi ţipau: Geeeaaaaamuuuuuuuuuriiiiiiiiiii, geeeaaaaaaamuuuuuuuuriiiiiiiiiiii. Următoarea sună cam aşa: grădi-baie-colţ-puţa-fete. Îmi era frică şi de ţigăncile cu fuste, bunică-mea îmi spunea că dacă nu sunt cuminte mă dă la ţigănci şi ele mă bagă sub fustă şi acolo pute." Partea asta e mai recentă: "Era vara anului 2008, soarele strălucea pe cer ca un arici înflăcărat, pe cerul de un albastru sindical. Trenul şerpuia (cum am zis? ) ca o cobră sud-africană, gata de atac. Din vorbă în vorbă, am ajuns la Medgidia (auuu... era să înghit telefonul). Şi trebuia să schimbăm trenul la Medgidia ca să mergem către Tulcea, că noi am coborât din trenul de Constanţa care de la Medgidia continua să şerpuiască până la Constanţa ca o cobră sud-africană. (reporterul- Hai, hai, haaaai, G.- Calm, calm, aşa, serios...aşa?) Ne-am urcat în trenul de Tulcea dar noi, cel puţin eu am fost dezorientat de faptul că pe bilet scria vagonul 4 şi trenul n-avea decât două vagoane. Şi ne-am urcat, era din-ăla, aşa, ca un autocar, sau ca un tramvai de ăla fără compartimente, fără nimic şi am stat, aşa, între vagoane să ne uităm dacă suntem în trenul bun şi aveam o borsetă de asta, o men-purse, o aşa, şi era un ţigan din-ăla, sau na, un băştinaş, care a încercat să îmi fure chestia aia şi Bia o tras de ea şi m-a salvat. Ştiu că toată lumea ştie povestea asta, dar nu o ştie în varianta asta, cu ..trenul şerpuia ca o cobră sud-americană sub cerul de un albastru sindical intens. (Rep.- Hai zi odată, povestea aia că mi se termină banda...G.- Gata-i, oricum nici nu m-ai ascultat.)

M. -"Am plâns la Titanic şi a 5-a oară când l-am văzut, iar la 6 ani, ai mei se uitau cu prieteni la filme pe casetă. Mereu aveau o ordine, avetură-acţiune-porno. Întotdeauna ştiam când e filmul porno, aşa că, mă duceam la uşă şi prin geam mă uitam şi eu la film."

L. -"Când eram mică, şi nu eram cuminte mama mă ameninţa că îmi schimbă numele cu nume moldoveneşti gen: Eufrosina, Marghioala, Pachita .Într-o zi am dormit la o vecină care avea un fiu, eram mică, şi ne-am dezbrăcat şi ne-am uitat unul la altul. Plus că mie nu-mi place să fac baie noaptea. Am văzut prea multe filme horro şi au ei un mit cu mâna ucigaşă care ţine un topor şi intră pe fereastră. Şi pac, înfinge toporul în capul tipei ce se spală. Şi ala e şi la mine fereastra , deasupra căzii şi se poate ajunge uşor la geamul meu că stau la unu!"

A. -"Îmi plac pinguinii, cafeaua şi sunt insectofobă. Pe lângă astea îmi place să dorm goală şi citesc în fiecare an Lorelei (Ionel Teodoreanu) şi plâng. Iar, într-o relaţie, mă înnebuneşte când îl muşc pe băiat de buză până sângerează."

V. -"Nu sunt zoofil şi pedofil, filmul meu porno preferat este Porn of the dead, şi toate prietenele mele au fost mai mari ca mine."

N. -"Odată, m-am băgat sub masa din cameră de frică, pentru că la video mergea o casetă cu un film de groază, şi de atunci, indiferent de caseta care era în video, eu mă băgam mereu sub masă. Iar la grădiniţă, scăpam mereu la ora 12 şi străbunica mea care avea 90 de ani venea în fiecare zi să mă ia, dar venea de la 10 şi se punea pe scăunele lângă copii şi educatoarea se lua de ea şi îi spunea că o caută moartea pe acasă."

C. -"Sunt rasist, urăsc delfinii, raţele şi urşii panda, şi dacă aud, şi astăzi, orice înregistrate originală a cânecului Mugur de fluier, plâng."

I. -"Când eram la grădiniţă, a venit într-o zi mama să mă ia şi cu stupoare a constatat că eu aveam 5 steluţe negre, la cât de bun şi cuminţel am fost...şi restul doar argintii şi de aur : Păi cum de toţi au numai steluţe sclipitoare şi tu nu? - Păi mamă, alea negre is cele mai valoroase, nimeni nu are atâtea câte am eu."

C. -"Când eram mic i-am arătat puţa la o fată şi după vreo două zile, deşi credeam că suntem boyfriend and girlfriend mi-a aruncat nisip în ochi şi am făcut conjunctivită. Într-o excursie ne dădeam mai mulţi pe un deal pe cur şi când am ajuns acasă eram tot gri/maroniu şi au făcut ai mei mişto de mine vreo săptămână că am făcut treaba mare pe mine. Într-un an la grădi`am furat toate jucăriile şi a trebuit să vin cu ele înapoi, vreo plasă, ca nu mai aveam maşinuţe cu care să ne jucăm. Odată mi-am scăpat maşinuţa într-un tub de metal ce era ataşat unui gard şi mi-am băgat mâna după ea şi am rămas blocat. Am strigat vreo oră jumătate după ajutor până o venit un vecin cu ulei să mă scoată. Când eram în generală, în clasele primare nu îmi mâncam sandvişurile şi le ascundeam în dulap la birou, ca să nu le găsească ai mei (nu ştiu de ce nu le aruncam la tomberon pe stradă) şi după o vreme a început să miroase, evident le-au găsit ai mei (erau vreo 20) şi am fost pedepsit o lună...şi mi-am rupt mâinile de trei ori...gata."

A. -"Când eram la grădi, aveam un iubit şi pentru că eram mici încăpeam în dulăpioarele unde ne lăsam hainele. Noi doi ne băgam acolo şi ne pupam. De fiecare dată, ne prindea educatoarea şi ne trăgea de urechi şi ne despărţea când ne întorceam în sală. Odată am vrut să fac pâine, nu aveam mai mult de 12-13 ani. Bineînţeles că nu ştiam cum se face aşa că am făcut-o cu apă şi făină. Mi-a ieşit un ghem, nu foarte mare pe care l-am ascuns sub pat de frică să nu mi-l găsească mama şi să mi-l ia. Am uitat de el, ghemul a mucegăit, mama l-a găsit şi am primit câteva cozi de lingură de lemn la fund. Altă dată,am chemat fetele de la bloc la mine şi am dat telefoane la clinici veterinare şi la grădina zoologică să întreb dacă nu cumva au vreun iepuraş micuţ pe care nu-l vrea nimeni, că îl vreau eu. Pe când aveam vreo 8 ani am fost invitată alături de mai mulţi copii la ziua unui vecin, de vârsta noastră. Văzând că ceilalţi copii aveau câte un cadou m-am gândit să îi ofer şi eu ceva, drept urmare m-am dus la el cu un soldăţel tot ros de dinţişorii mei, selectat special din lada cu jucării"

joi, 31 decembrie 2009

Douăsprezece luni în plus



Scurte fragmente din cartea acestui an.

Cap.1 Gerar aduce cu el mai mult decât frig

Prima lună a anului 2009 mă prinde alături de prieteni dragi şi familie. Puţin mai târziu am "onoarea" să întâlnesc un profesor "creţ" şi la minte şi la păr. Sufăr o pierdere şi încep să scriu astfel scurte amintiri de la ţară.

Cap. 2 Făurarul trece nevăzut

În afară de sesiune, frig şi articole pentru StudVest şi Expune nu vizualizez nimic altceva.

Cap. 3 Mărţişor îmi aduce un zâmbet

Nu a trecut prea mult timp de la sesiune. Ieşirile cu colegii devin mai intense, căldura invadează din ce in ce mai mult fiecare colţ din viaţa mea.

Cap. 4 Prier vine cu două demonstraţii de stradă

Studenţii se revoltă. Vor să fie ascultaţi. Conduşi de Comandantul Che studenţii timişoreni îşi arată nemulţumirea faţă de Doamna Ministru a Învăţământului. La scurt timp, în Republica Moldova începe o "revoluţie". Studenţii din Timişoara atât moldoveni cât şi timişoreni pornesc într-un marş pe străzile oraşului. Prier se încheie tăcut.

Cap.5 Florarul nu-mi aduce flori, mi adună pe toţi în jur, în schimb

1 Mai mă prinde pe malul mării pentru că prietenii m-au vrut lângă ei. În Xpune dau anunţ că am canapea şi caut chirie. Nimeni nu dă semne aşă că mă hotărăsc să spun lumii ce înseamnă EI pentru mine. Cu chiu cu vai scriu prima cronică sportivă. Bravo mie! Aflu peste puţin timp că nu mai am cocker-ul şi puiul ei. Încerc să trec peste şi plec la Arad cu Gabi, Cristi, Bebe, Alex, şi Gabi. Good days!
Cap.6 Cireşarul rămâne fără poame

Din păcate pleacă dintre noi o mare personalitate: Michael Jackson. Aflu cu tristeţe că cele opt articole scrise pentru noul număr al StudVest vor ajunge pe blog datorită dispariţiei redacţie. Citesc una dintre cele mai frumoase cărţi: Oscar şi Tanti Roz. Oficial sunt în vacanţă.

Cap.7 Cuptor mă trimite la bordul "Vaporului"; Am o misiune cu unul dintre mateloţi. Plec acasă

Mă simt din ce în ce mai singură. Prea cald, prea multe pe cap. Încerc să mă angajez. Cunosc un om interesant şi fain. Puţin mai târziu devine un prieten foarte bun. Mă apucă melancolia. Nopţiile de vizionat filme cu colegii au trecut de mult. Vreau pick-up şi câteva secunde în Africa. Nu mă mai angajez. Plecăm cu toţii acasă.

Cap.8 Gustarul îmi aduce oamenii de suflet acasă

Weekend superb la Marius acasă. Cristi, Bebe, Ludu, Roxi şi Bia se hotărăsc să îmi facă o vizită. Luna august e mai plină ca niciodată. Prietenii îmi sunt aproape.
Cap.9 Răpciune ne reuneşte din nou

Casa lui Marius e în zarvă iar. De data asta vin şi mai mulţi. Primului grup li se alătură Gabi, Wilma, Bogdi, Bia, Alina, Alex şi Mădă. Weekend prelungit. Filmele şi serialele cu vampiri încep să îmi dea dureri de cap.

Cap.10 Brumărel mă trimite la şcoală

Mă întorc în Timişoara. Sunt singură şi nu am unde să stau. Poposesc la Alina care ulterior devine colega mea de garsonieră. Încep să fac panouri textile. Cunosc o mână de artişti. Marius se mută cu " băiatul pe care îl tot caut din liceu" . Începe şcoala.

Cap.11 Brumar mă acoperă cu bruma lui

Nu se schimbă nimic. Totul devine anost. Îmi văd tot mai rar colegii. Simt că nimic nu merge aşa cum ar trebui.

Cap.12 Undrea îmi fură vlaga şi mi-o redă treptat

Alina îmi acordă un interviu destul de bun. Îmi postez lucrările pe net şi intru în "afaceri" cu pandantive şi cercei. Plătesc din prostia altora un palton. În aceeaşi noapte îmi pierd unul dintre prietenii cei mai buni. La scurt timp realizez o lucrare pe care i-o dedic. Se apropie Crăciunul. Nu am bani de brad aşa că îmi fac unul din sârmă. Plec la Hunedoara. Mă reîntâlnesc cu colegii de liceu. Petrecem o noapte frumoasă, pe pungi cu 50 de bani, în Parc la Corvinul. Pârtieeeeeeeeeee! Îmi sun prietenii, îi aud pe toţi, sunt bine. Mă pregătesc de ultima zi din an. Sper să urmeze ceva mai bun.


miercuri, 23 decembrie 2009

Winter Wonderland





















Ce mai noapte! Trecuse prea mult timp de când nu am mai trăit asemenea clipe. De fapt, cred că uitasem. Cam asta facem toţi. Creştem şi uităm, pentru ca, mai apoi să privim cu jind la ceea ce ne înconjoară. Cred că ar trebui să le mulţumesc celor care m-au făcut puţin mai fericită azi-noapte. Îmi era dor, un dor nebun să simt zăpada intrându-mi pe sub haine, să am bocancii uzi, şi din mănuşi să mi se scurgă apă. Să-mi fie frig şi totuşi să nu pot arunca ceolofanul din mână şi să merg acasă să mă usuc. Aşa că anul acesta, Crăciunul e mai vesel şi mai frumos. Oamenii sunt mai veseli şi mai frumoşi, asta pentru că i-am redescoperit.

sâmbătă, 22 august 2009

Început de weekend la Hunedoara