Nu mă mai vezi
Ți-ai acoperit ochii cu mâinile
Ai fi vrut să mă uiți,
Dar ți-am rămas întipărită pe retină.
Ultimul meu zâmbet
Ți s-a scurs pe chip.
Ultimele-mi cuvinte ți-au scăpat printre buze.
Suspinul meu tăcut
L-ai urlat din suflet.
M-ai căutat cu privirea
M-ai avut, m-ai ales, m-ai plâns.
Nici un regret nu-şi mai are locul
Eşti plin de mine.
Sunt goală.
M-ai avut.
Poate că, mă mai ai.
Niciodată nu va mai fi la fel.
Două pete negre, rupte dintr-un vis color,
Hârtia şi stiloul, cuvintele şi tăcerea
Le-am scris,
Tu le-ai acceptat şi m-ai pierdut

Unii dintre noi mor fără să încerce nimic din ceea ce le-ar putea schimba viaţa. Alţii trăiesc fără să le pese că poate mâine sau peste câteva secunde s-ar şterge de pe pământ. Nu ştiu din ce categorie fac parte, nu ştiu nici dacă e corect să împart lumea în două. Aşa că, regret! Pentru fiecare rând pe care mi-aş fi dorit să-l pun pe hârtie şi nu am făcut-o pentru că am crezut că nu e prea dur pentru zilele astea. Pentru fiecare carte pe care mi-aş fi dorit să o citesc, dar nu am ajuns să o fac de frică să nu mă dezamăgească în final. Pentru fiecare melodie, pe care am catalogat-o înainte să o ascult, sau să o simt. Pentru fiecare desen pe care am vrut să-l creez, dar nu am avut tăria să cred că s-ar putea să fie totuşi bun. Pentru fiecare cuvânt pe care l-am spus, fără să realizez că rănesc. Pentru fiecare moment în care am crezut că sunt slabă. Pentru fiecare persoană pe care am făcut-o să plângă. Pentru fiecare secundă în care m-am gândit numai la mine. Pentru fiecare loc în care am spus că merg şi l-am ocolit de teamă să nu mă prindă şi să mă farmece. Pentru fiecare moment în care am uitat să trăiesc sau să visez. Pentru cei care nu preţuiesc secundele care trec şi care urmează. Pentru...

...pentru fiecare secundă în care viaţa mi-a demonstrat că e în regulă şi apoi s-a răzgândit! Rest in peace :((!