
Nu mă mai vezi
Ți-ai acoperit ochii cu mâinile
Ai fi vrut să mă uiți,
Dar ți-am rămas întipărită pe retină.
Ultimul meu zâmbet
Ți s-a scurs pe chip.
Ultimele-mi cuvinte ți-au scăpat printre buze.
Suspinul meu tăcut
L-ai urlat din suflet.
M-ai căutat cu privirea
M-ai avut, m-ai ales, m-ai plâns.
Nici un regret nu-şi mai are locul
Eşti plin de mine.
Sunt goală.
M-ai avut.
Poate că, mă mai ai.
Niciodată nu va mai fi la fel.
Două pete negre, rupte dintr-un vis color,
Hârtia şi stiloul, cuvintele şi tăcerea
Le-am scris,
Tu le-ai acceptat şi m-ai pierdut
joi, 18 februarie 2010
It`s all gone
Publicat de Alex la 18:29
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)






3 comentarii:
deci da:D faina poza. faina poezioara. rupere partea cu doua pete negre dintr-un vis color. Frumos spus. Well done!
wua,foarte tare poezia!!!!!
felicitari:D
Mulţumesc! :)
Trimiteți un comentariu