Nu am mai scris de ceva vreme... Nici la Călin, nici pe blog. Mi-a pierit cheful luptându-mă cu vara. Prea lungă, prea fierbinte, prea tristă. Am citit în schimb nenumărate cărţi, sărind de la romanele lui Bukowski, la Dracula lui Bram Stoker, de la 1984 a lui Orwell la Winnetou a lui Karl May şi-apoi la Ivanhoe. Sute de pagini şi câteva sesiuni de filme bune v-au ţinut locul vara asta. But it`s all gone now! Încă puţin şi voi pleca de la toamna avansată de aici la toamna târzie, ce abia îngălbeneşte frunzele copacilor ce mărginesc străzile Londrei. Îl las pe Călin în urmă, cu speranţa că-l voi găsi la fel de frumos, la final.

Eu alergam prin lan,
Vântul ușor de vară îmi furase umbrela,
Tu mă urmăreai din iarba uscată.
M-ai chemat la tine și mi-ai sarutat podul palmei,
Mi-ai citit soarele pe buze,
Căutai dulcele apus, uitatul răsărit,
Ai găsit un cer senin,
Un strop de rouă pe pielea mea fină,
Și-un fir uscat de iarbă,
Între degetele mele.

Ultimul surâs al verii,
L-am strâns în palmă,
Tu te-ai chinuit să te cuibărești în ea,
Nu te-am izgonit,
Am împărțit frățește, ultimul pâlc alb de pe cer,
Ți-am dat căldura,
Stropii de ploaie,
Și ultima noapte din vara mea.