O pereche nu costă mai mult de 10 lei.

Bună seara! Aloooo! Pff, mă scuzaţi, nu ştiam că sunteţi surdă... atunci când vă salut.

Din seria: "Fiecare bloc îşi are bârfitorii lui"

Sunt atâtea lucruri de făcut pe lumea asta încât am ajuns să mă întreb dacă vecinii mei chiar le-au făcut pe toate, că prea uită să mai intre în casă. De fapt, nu am nici măcar un motiv să îmi ridic astfel de dileme. Bârfitul de dimineaţa de la ora 9 şi până seara la ora 23 în faţa blocului nu constituie un motiv. Cum, de altfel, nici vorbele pe care le împrăştie pe la unii şi pe la alţii, cum că aş fi prea mândră să deschid gura şi să scuip un salut, nu reprezintă un motiv bun. Pesemne că îmi pierd minţile. Cum aş putea să cred astfel de lucruri imorale şi ruşinoase despre vecinii mei, scumpii de ei, cei mai muncitori oameni de pe planetă, care, Doamne fereşte, nu ar rezema toate bordurile şi ţevile şi băncile de prin parcare de la prima oră a dimineţii şi până la miezul nopţii. Ei sunt oameni cinstiţi şi simţiţi, oameni la locul lor, nici într-un caz persoane mediocre, lispite de orice fel de principii. Probabil nici în 100 de ani nu o să învăţăm înţelesul expresiei "Fiecare îşi vede de viaţa lui". Lumea e prea peocupată de amănuntele din viaţa altora, că doar de aia ieşim la pensie să ştergem praful de pe trotuare şi maşini cu fundul şi să ne urmărim vecinii, ca nu cumva ei să tragă vreun vânt şi noi să nu ştim. Tot în categoria vecinilor mediocri se regăsesc şi cei care stau ascunşi după perdea şi care, după ce intri în casă, dau fuga la Asociaţia de locatari să te treacă la întreţinere, pentru că nu pot dormi noaptea dacă tu nu plăteşti un pahar de apă pe care îl bei cât stai în vacanţă sau concediu împreună cu ai tăi. Lista specimenelor din fiecare bloc e lungă. Se porneşte de la doamnele în vîrstă ("ochii şi urechile societăţii"), apoi se face un mic ocol până la vecinii ieşiţi recent la pensie, cu progeniturile prin alte ţări, mândri că ei au maşină de spălat cu patru viteze, pe când tu nu ai decât una cu trei. În lunga plimbare întâlnim şi persoanele casnice care şi-au cumpărat dulceaţa şi murăturile de la magazin în plină iarnă, ca nu cumva pe timpul verii, în timp ce stau la cazan, să piardă vreun moment memorabil din curtea blocului. Alţii îşi afişează chipurile la balcon. Pentru ei e foarte simplu să afle ultimele picanterii. Îşi iau frumos sacoşa şi pleacă la cumpărături fluierând. Până ajung acasă ştiu mai multe decât oricine. Dezgustător!

Vecinăăă, bună ziua! Am zis, bună ziua! Pardon! Nu ştiam că nu auzi de nas. Te rog, fă-ţi milă de mine şi coboară nasul să te pot saluta şi eu.

Simt atâtea și în același timp nu simt nimic. Poate că asta am avut de învățat de la voi, doar că fiind orbită de frumusețea ”lucrului„ ce se petrecea între noi, cu noi, nu am observat. Cu siguranță îmi pare rău, numai că nu-mi dau seama pentru ce anume.

Lume oarbă fă-mă să-nțeleg cum mă vezi, când mă vezi?

Poate nu toți sunt ca mine dar de mică mi-am dorit să vizitez Africa. E posibil să nu ajung pe acolo prea curând, sau cine știe, poate câștig la Loto în weekend și plec. Ideea e că vreau Africa, mi-o doresc cu disperare. Mă sperie totuși gândul că multe triburi au diferite ritualuri prin care membrii acestora sunt pur și simplu mutilați (aici)(aici). Bineînțeles că totul face parte din cultura lor, care este foarte străveche, și ține de religie, de credință. Nouă, celor care trăim în civilizație ne este greu să înțelegem ce se întâmplă acolo. Africa are multe lucruri speciale și încântătoare de arătat, cu toate că o parte foarte mare din populația acesteia este ruptă de lumea înconjurătoare. Nu au nevoie de internet, de programe pe calculator sau alte tehnologii moderne să scoată în evidență ceea ce se pricep ei cel mai bine să facă. Au două mâini, propriile idei și crezuri (aici). Mai au dansul și muzica. Dansul are o semnificație foarte importantă pentru africani. Nu există trib care să nu aibă în cultura sa muzica și dansul. De la trib la trib ambele arte, căci asta reprezintă, arta, capătă înțelesuri diferite. Ele sunt utilizate în ceremoniile de evocare ale zeilor și ale strămoșilor, sau în cazul celebrării evenimentelor importante din cadrul comunității: căsătorii, inițieri, nașteri, funeralii, celebrarea recoltelor. Dansurile africane înseamnă frumusețe, ritm, grație, rezistență atletică și marchează experiența din viață, încrederea în zei, vindecă sufletele în suferință și pe cei bolnavi. Sunt o adevărată cale de socializare. Adevărul este că au un scop adânc înrădăcinat în cultura fiecărui trib pentru că dansurile spun o poveste, arată istoria fiecărui trib în parte. Îmi doresc să trăiesc măcar o dată o asemenea experință. Poate că visez prea mult. Da, vreau să știu ce însemnă fiecare dans, vreau să dansez în jurul focului măcar odată. Să am corpul pictat și în păr să-mi fie prinse pene și mărgele colorate. Ah, Africa! Până ajung acolo mă voi delecta cu muzica lor, altceva mai bun de atât nu am. So, have fun while listening to this song!

Iată și dansuri ale triburilor Zulu și Massai:

Vara trecută nu îmi era frică să mă trezesc dimineața. Mă prindeau zorii pe câte un șezlong pe ștrand povestind cu oamenii de atunci, ori printre studenții petrecăreți din club. Poate chiar pe scaunele din gară, în timp ce făceam cu mâna cuiva care tocmai pleca de la mine. Vara asta mă tem să deschid ochii dimineața. Zorii mă prind în pat în fiecare zi. Pe șezlongul meu stă altcineva acum, iar în gară altă persoană face cu mâna prietenilor care merg acasă. Lucrurile s-au schimbat iar eu nu mai sunt eu.