marți, 9 noiembrie 2010

Teaser



  • Ni s-a scurs timpul... Îţi respect decizia dar cred că greşeşti. Nu în privinţa pedepsei ci în privinţa noastră. Nu am crezut vreodată că îţi voi da drumul din cauza unui gând pe care nici măcar nu am reuşit să îl termin. Te las şi sper că te voi găsi la fel. Te voi aştepta în calitate de frate doar după ce am să te sărut pentru ultima oară.

  • Alex...!

Tare mi-aş fi dorit să nu-mi apară ideea respectivă în minte. A fost mai dureros ca momentul în care am murit. Mai dureros decât actul pe care mi l-au desfăşurat ei doi prin faţa ochiilor. Am apucat să-i ating buzele şi-apoi s-a smucit. I-am simţit obrazul neted şi rece pe fruntea-mi încălzită de sângele proaspăt. Nu şi-a mai ridicat privirea din podea. I-am încătuşat tăcerea în mormântul rece în care urma să îşi petreacă anii ce aveau să vină. În aceeşi noapte mi-am văzut de drum. Atât Cristi, cât şi Merius mă eliberaseră. Cos a rămas în mansardă zugrăvindu-mi paşii singuratici pe suprafaţa întinsă a pânzei. Mi-am închipuit imaginea dezolantă, ce a luat naştere din mâinile lui, simţindu-i durerea. Era primul meu copil iar eu îl abandonam, aşa cum îmi abandonam „părintele” între cei patru pereţi, ai carcerei, înghiţiţi de întuneric. După drumul lung paşii mi s-au oprit în faţa casei din Madrid. Nu am găsit puterea să intru, mi-am plecat privirea îndreptându-mi tălpile spre necunoscut.

0 comentarii: