vineri, 16 aprilie 2010

Linişte



Ai îngropat clipa
În care am împărţit nebunia.
Nebunia din sufletele noastre goale.
Mi-ai întins un balon roşu
Umplut cu ură, nu cu heliu.
Pământul s-a rupt în două.
Pe una dintre jumătăţi am rămas eu,
Pe cealaltă, rădăcina unui copac
Cu un balon roşu fluturând deasupra.
S-a făcut noapte.
Luniştea ei ţi-a înghiţit glasul.
Urechile nu mă mai dor.
Bezna ţi-a acoperit faţa.
Ochii mei se pot deschide acum.
Întunericul mă posedă
El e noul meu partener
De împărţit nebunia,
Măcar el tace şi nu are chip.

1 comentarii:

Ada spunea...

"rădăcina unui copac
Cu un balon roşu fluturând deasupra." = O imagine foarte reuşită. Bun!