joi, 25 februarie 2010

Fragment


Nu aveam de gând să împărtăşesc nici un strop din EL...dar vi-l ofer în toată frumuseţea lui.

  • Te gândești vreodată la mine așa cum sunt eu de fapt?

  • Ce te face să crezi că nu știu cum ești tu de fapt Aida? Poate că te-am văzut întotdeauna așa cum ești.

  • Poate. De cele mai multe ori am impresia că nu mă cunoști deloc. Că nu mă înțelegi deloc. Care crezi că sunt temerile mele? Cum mă vezi de fapt?

  • Temerile tale...

  • Da, temerile mele. Sunt om, mă înspăimântă multe lucruri.

  • Cred că cea mai mare frică a ta e să nu rămâi singură. Ți-e frică să spui anumite lucruri oamenilor pentru că nu știi cum vor reacționa. Te temi că vei muri tânără și bolnavă și nimeni nu va fi lângă tine. Câteodată te sperie gândul că nicio persoană nu te va accepta așa cum ești.

  • Cum anume sunt?

  • Ești minunată. Ești o persoană deosebită, frumoasă. Atât de frumoasă când ții ochii închiși și zâmbești. Sensibilă și finuță. Deși sub toate astea se ascunde o altă parte a ta, puțin mai răutăcioasă. O altă Aida, le fel de frumoasă și de specială. Nu ai nevoie de nimic altceva decât de gândurile oamenilor și tot ceea ce se ascunde în sufletul lor atunci când îți vorbesc. Te frământă tăcerea lor și modul în care își ascund sentimentele. În oala asta mă regăsesc și eu.

  • De ce?

  • Pentru că te văd cum aștepți de la mine mai mult. Vrei să îți arăt mai mult să îți vorbesc mai mult deși tu știi ceea ce ascund în mine. Știi ceea ce gândesc, și ești conștientă că nu îți pot arăta mai mult de atât. Mă simți totuși. Te hrănești cu asta. Și ești fericită pentru simplu fapt că sunt aici și nu în altă parte. Prezența mea te mulțumește îndeajuns și te sperie tot atât de mult.

  • Ai dreptate. Dar...

  • Nu există niciun „dar” în conversația asta. Am știut întotdeauna că eu îți sunt de ajuns prin tăcerea mea. Mă ai așa cum mă știi și mă știi exact așa cum mă și ai. Mă privești cu aceeași ochii și atunci când te nemulțumesc. Cu aceeși ochi când fug de tine și mă ascund. Niciodată nu ți-am spus că mă tem să mă uit în ochii tăi. Nu suport să te uiți la mine, în modul în care te uiți și acum. Nu-i nimic rău în privirea ta. Doar că îmi citești în suflet. Mă simt transparent când faci asta. Mă cutremur pentru că știu că vezi dincolo de corpul meu. Vezi prin carne și oase. Mi-e frică uneori să te întreb unde sunt eu pentru tine, cum mă vezi tu, ce aștepți de la mine. Mă tem pentru că știu că nu voi fi niciodată la nivelul așteptărilor tale.

  • Te înșeli. Ești acolo unde trebuie să fii. Ai spus-o și tu, îmi ești de ajuns prin prezența ta. Dacă m-ai înțelege cu adevărat, ceea ce cred că tocmai ai și făcut, aș fi cea mai fericită pesoană din lume. Da, mă hrănesc cu ce simți tu. Doar că, uneori și ție îți este frică să îmi vorbești și să îmi spui ceea ce simți cu adevărat și crezi despre anumite lucruri. În momentul în care vei ajunge să treci peste asta față de mine, eu voi fi undeva departe desprinsă de pământ și voi avea nevoie de tine să mă prinzi, pentru a nu ajunge mult prea sus.

  • Poetic, foarte frumos spus.

  • Nu e nimic poetic, e doar felul meu de a privi lucrurile. Simpla ta prezență mă umple de bucurie. În gramul ăla de fericire pe care îl primesc atunci, zac 10000 mii de gânduri. Gânduri care mă atacă și mă iau prin surprindere și, deși, știu că ești o parte din mine, îmi vine să te cuprind și să te țin atât de strâns încât să simți și tu unde îți este locul. Să nu te mai îndoiești niciodată. Dar dacă aș face asta s-ar pierde frumusețea tuturor sentimentelor pe care le am.

  • Asta așa e. Câteodată simt că altă persoană e mai mult mai aproape de tine decât sunt eu.

  • Să nu-mi mai spui asta niciodată.

  • Aveam oarecum nevoie de o confirmare. Deși imi imaginam că eu sunt cel care face cel mai mult parte din tine. Simțeam asta. O bănuiam. M-am temut însă de un răspun negativ. De asta am ezitat să te întreb.

  • Să nu mai eziți niciodată. Mă vei primi exact așa cum mă știi.

  • Acum că am aflat asta trebuie doar să mă obișnuiesc.

  • Și o vei face. Îți voi spune și de ce Călin? Pentru că ești convins că asta mă ține în viață, asta e tot ceea ce mă motivează, tot ceea ce îmi doresc. Iar acum tu ești părtaș și oarecum totul cade în spatele tău. Iar dacă te va speria, nu fugii, amintește-ți cum sunt și de ce sunt așa. Întoarce-ți fața spre mine, zâmbește-mi și ia-mă așa cum mi te ofer. Nu vei avea nimic de pierdut. Vei fi chiar mai câșigat. Mai luminat. Vei găsi un sens în toate. Și dacă nu îmi voi face apariția printre gândurile tale când te vei întreba anumite lucruri, înseamnă că nu cauți răspunsul unde trebuie. Acum că știi unde te afli față de mine, și ce ești tu, voi putea închide ochii liniștită pentru a zâmbi. Și tu mă vei găsi la fel, de fiecare dată.

7 comentarii:

Claudiu spunea...

ma bucur ca ai hotarat sa postezi bucatica asta:D eu zic sa o faci mai des si cine stie poate o sa ai succes. am auzit ca in alte tari prinde chestia asta. Ase vede lumea de ce esti in stare:D

Alex spunea...

Nu ştiu ce mi-a venit. Am vrut să postez partea asta din Călin. Erau prea multe lucruri spuse pentru a o păstra într-un document word...Cred că o parte din ele mi le-ai spus chiar tu :)

Anonim spunea...

Huh, parca am asistat la o conversatie intre doi indragostiti. Daca spui ca unele lucruri chiar ti-au fost spuse de acest Claudiu ma faci sa cred ca mai exista baieti buni si discutii fine. Am gasit: parca a fost o discutie intre dragul de Felix si scumpa Otilia. Vreau si continuarea...

Alex spunea...

Draga anonimule, iti multumesc pentru comment. Ceea ce am postat aici e doar o parte mică, foarte mică din povestea mea. Probabil că voi veni şi cu restul ...doar că e mult prea mult şi nu s-ar mai înţelege nimic.
E oarecum o discuţie între doi îndrăgostiţi, doar că de fiecare dată cuvintele sunt spuse de acelaşi personaj Călin preluate însă de la persoanele apropiate mie. Claudiu (Ludu)e cel mai bun prieten al meu. :)

Ps: Aş vrea să ştiu cine eşti :)

Laura Teodora spunea...

Kiki, nu incerca sa ii dezvalui identitatea unui om care te-a impresionat. Tot farmecul sta in anonimul sau.

Alex spunea...

m-a impresionat?

Cristi spunea...

Enigma Otiliei este poate unul din cele mai slabe romane romanesti. Tind sa cred ca dilagul lui kiki e mai bun...