sâmbătă, 29 august 2009

Vecinoooo, bună seeeeaaaraaaaa!

Bună seara! Aloooo! Pff, mă scuzaţi, nu ştiam că sunteţi surdă... atunci când vă salut.

Din seria: "Fiecare bloc îşi are bârfitorii lui"

Sunt atâtea lucruri de făcut pe lumea asta încât am ajuns să mă întreb dacă vecinii mei chiar le-au făcut pe toate, că prea uită să mai intre în casă. De fapt, nu am nici măcar un motiv să îmi ridic astfel de dileme. Bârfitul de dimineaţa de la ora 9 şi până seara la ora 23 în faţa blocului nu constituie un motiv. Cum, de altfel, nici vorbele pe care le împrăştie pe la unii şi pe la alţii, cum că aş fi prea mândră să deschid gura şi să scuip un salut, nu reprezintă un motiv bun. Pesemne că îmi pierd minţile. Cum aş putea să cred astfel de lucruri imorale şi ruşinoase despre vecinii mei, scumpii de ei, cei mai muncitori oameni de pe planetă, care, Doamne fereşte, nu ar rezema toate bordurile şi ţevile şi băncile de prin parcare de la prima oră a dimineţii şi până la miezul nopţii. Ei sunt oameni cinstiţi şi simţiţi, oameni la locul lor, nici într-un caz persoane mediocre, lispite de orice fel de principii. Probabil nici în 100 de ani nu o să învăţăm înţelesul expresiei "Fiecare îşi vede de viaţa lui". Lumea e prea peocupată de amănuntele din viaţa altora, că doar de aia ieşim la pensie să ştergem praful de pe trotuare şi maşini cu fundul şi să ne urmărim vecinii, ca nu cumva ei să tragă vreun vânt şi noi să nu ştim. Tot în categoria vecinilor mediocri se regăsesc şi cei care stau ascunşi după perdea şi care, după ce intri în casă, dau fuga la Asociaţia de locatari să te treacă la întreţinere, pentru că nu pot dormi noaptea dacă tu nu plăteşti un pahar de apă pe care îl bei cât stai în vacanţă sau concediu împreună cu ai tăi. Lista specimenelor din fiecare bloc e lungă. Se porneşte de la doamnele în vîrstă ("ochii şi urechile societăţii"), apoi se face un mic ocol până la vecinii ieşiţi recent la pensie, cu progeniturile prin alte ţări, mândri că ei au maşină de spălat cu patru viteze, pe când tu nu ai decât una cu trei. În lunga plimbare întâlnim şi persoanele casnice care şi-au cumpărat dulceaţa şi murăturile de la magazin în plină iarnă, ca nu cumva pe timpul verii, în timp ce stau la cazan, să piardă vreun moment memorabil din curtea blocului. Alţii îşi afişează chipurile la balcon. Pentru ei e foarte simplu să afle ultimele picanterii. Îşi iau frumos sacoşa şi pleacă la cumpărături fluierând. Până ajung acasă ştiu mai multe decât oricine. Dezgustător!

Vecinăăă, bună ziua! Am zis, bună ziua! Pardon! Nu ştiam că nu auzi de nas. Te rog, fă-ţi milă de mine şi coboară nasul să te pot saluta şi eu.

3 comentarii:

Laura Teodora spunea...

Nu ştiu de ce, dar am depăşit perioada în care eşti tu acum. Acum mi-e chiar milă de persoanele astea care nu mai au nimic interesant în viaţa lor, inovativ, ocupator de timp. Mi-e frică să nu ajung o renegată a rudelor şi să mă refugiez şi eu în "vecini" la vârstele lor. Şi mai ales, să-mi uit promisiunile de "Eu nu am să fiu aşa!".

Alex spunea...

Nu e vorba despre nici o perioadă. Nu am treabă cu ei atâta timp cât nu îmi fac nimic. Problema este când eu îmi văd de ale mele şi ei caută tot felul de motive să îmi zică ceva. Nu-mi face plăcere să vină părinţii şi să-mi spună că nu ştiu ce vecin i-a oprit pe stradă să le atragă aten
ţia că eu nu le mai dau bună ziua, când de fapt o fac şi ei nu mă bagă în seamă.

strongindependentwoman spunea...

Caricatura color mi se pare exceptionala. :)