sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Amintiri de pe prispă

Ionuţ călărea oaia murdară din faţa porţii, încălţat în cizmuliţele roşii de gumă, care fuseseră cândva ale mamei ori ale unei mătuşi. Eu chicoteam de pe prispa casei de chirpici. Aveam picioarele pline de vânătăi şi zgârieturi. Cu toate acestea mi le lungeam prin iarba moale, plină de pene şi găinaţ, prefăcându-mă că dorm. Pisica, de data asta alta, se plimba pe gardul înalt şi bătrân din faţa mea, printre frunzele şi boabele verzi din viţa de vie. Era linişte şi cald. Zilele acelea uitasem de dud, uitasem de livadă şi de nopţiile lungi petrecute în mijlocul curţii. Cu toţii uitaserăm. Apoi venea ploaia şi spăla tot, spăla păcatele noastre de copii, prispa, livada şi dudul de lângă fântână. Ploua încet şi mult şi noi ne înghesuiam sub acoperişul casei, în cerdac, chicotind şi hilizindu-ne. Eram uzi şi îngheţaţi. Zâmbeam. Oricum nimic nu ţinea mult, nici măcar ploaia. Soarele mijea de după nori iar noi lepădam încălţările pe prispa uda şi ne luam la întrecere prin iarbă, fără să ne gândim că în anii ce urmau nu aveam să ne mai întâlnim cu nimic din ce trăisem. Prispa neagră, cerdacul vişiniu, mirosul tăbâicilor, zestrea mătuşilor, soba, culcuşul ei cald, au rămas acolo, dar fără noi. Mamaia s-a prăpădit, noi am crescut şi am rămas doar cu amintirea zilelor copilăriei noastre. Te-ntoarce tu timp...şi-mi dă fericirea înapoi!


tăbâică- sac mic pentru făină
cerdac- pridvor, verandă






4 comentarii:

bogdan spunea...

ce-mi place aceast post.... e superb. exact despre asta vorbeam cu cineva astazi pe blogul meu. exact despre lucrurile astea. ce coincidenta stranie, dar foarte placuta. felicitari(sunt sigur ca multi te-au felicitat pana acum) :*

Claudiu spunea...

kiki draga nu multi se pot mandri cu aminitiri de la tara. Eu mi-am petrecut multe vacante acolo, fie ca am vrut sau nu:P...si regasesc toate astea si in imaginea casei bunicii....stii ce mai lipseste din pesiajul desenat de tine asa de fain?...mirosul de "pancove", intorsuri si paine la cuptor.astea, magiunul si painea cu untura si apa rece de fantana. dar na poate astea in the next chapter. keep up the good work:D

Anonim spunea...

you're fine but you gotta stop with "amintiri din..." and live in the present!

Lexa spunea...

de ce să mă opresc? sunt nişte momente frumoase pe care le-am trăit cândva şi acum îmi face plăcere să le povestesc. asta nu înseamnă că nu trăiesc în prezent. şi faptul că îmi este dor de ele, mi se pare firesc, aşa cum poate şi ţie îţi este dor de anuminte clipe din viaţa ta.