duminică, 30 noiembrie 2008

Timişoara viciilor mele

Nopţi nedormite. Prima filă din romanul preferat. Paharul veşnic plin. Primul concert al trupei favorite. Inconfundabilul gust al ţigării. Buştenii din curtea facultăţii. Cheful de distracţie al noilor colegi. Fericire nedescrisă. Le amestec bine şi le savurez. Nu este un desert din cartea de bucate a mamei. Nu reprezintă nici cuprinsul cărţii preferate, nici programul de la teatru. E doar un deget de la mâna binevoitoare a Timişoarei. Meniul îndesat sub nasul meu de „noua mea casă”. Inspir. Expir. Trag aer în piept şi aleg. Am şapte zile la dispoziţie în fiecare săptămână. Patru săptămâni în fiecare lună. Doisprezece luni în fiecare an. În total, 1095 de zile. Trei ani de facultate, mai exact. Luni- Concert în Unirii. Marti- Hoinăreală prin librăriile din centru. Miercuri- Puţină facultate încheiată brusc de ieşirea prelungită cu colegii la o „nefiltrată”. Joi- Club, în meniu scrie seară studenţească. Vineri- Piesa de teatru „ Toţi în America”. Sâmbătă- Club, sesiunea a doua. Duminică- Nu mai am bani, stau acasă. Luni- Nu mai am bani, stau acasă. Marţi- Nu mai am bani, stau acasă. Miercuri- O sun pe mama, mint că am plătit taxa pentru bibliotecă, eventual că mi-am făcut abonament la firobus, la final mă angajez.Trag linie peste pătrăţele din calendar. A mai trecut o săptămână. Încă una. Încă una. Ieri am jucat biliard cu colegii din grupa 4. Azi am consumat ultima pagină din „Maestrul şi Margareta” şi am început să mi-o îndes în cutia craniană pe frumoasa „Lolita”. Mâine nu ştiu unde voi fi. Mai trag o line în calendar. Zâmbesc. 547 de zile din viaţa mea de studentă: 530 de zile în care am alergat după celelalte degete de la mâna Timişoarei şi 17 zile în care am rugat-o pe mama să îmi alimenteze contul. Au mai rămas 548 de zile. Toate ale mele. Luni- Îmi xeroxez cursurile. Marţi- Adorm în sala de lectură. Miercuri- Rezolv temele adunate de-o săptămână. Joi- Merg la sport. Vineri- Savurez din nou o bere cu colegii din grupa 4. Sâmbătă- Dorm. Duminică- Privesc în urmă şi simt. Sunt studentă. Nu am bani, dar sunt fericită. Nu dorm pe perna mamei, dar am un amfiteatru doar al meu. Nu mă mai trezeşte Lavinia, strigându-mă sub geam, dar mă sună Roxi, să mă întrebe de bibliografie. Am tot ce-mi trebuie, o gaşcă extraordinară, un sac de credite, un teanc de cursuri prăfuite, şi multe „vicii”. Luni- Număr pe degete timpul scurs şi timpul rămas. Nu-mi ajung 1095 de zile să mă satur. Marţi- Arunc vechiul calendar şi îmi imaginez că am încă pe-atâtea zile în faţă numai pentru mine. Sunt studentă. Şi ce dacă. Sunt fericită.

Publicat în Xpune, nr.4, 2008

0 comentarii: