sâmbătă, 2 august 2008

Istorie pe şine

Urc în primul tramvai care îmi apare în cale. În timp ce mă apropii de centrul oraşului am impresia că tramvaiul este tras de cai, exact ca în anul 1867. Prima staţie- Piaţa Maria; Este 16 decembrie 1989, în faţa parohiei din acest loc un număr mic de cetăţeni şi enoriaşi pornesc un protest ca răspuns la încercarea Guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Izbucnesc încăierări, mulţimea de oameni creşte treptat şi pleacă într-un marş de protest pe străzile Timişoarei. Începe revoluţia. Lumea se înghesuie, tramvaiul porneşte continuându-şi cursul şi eu rămân cu privirea aţintită pe geamul prăfuit. Imediat după primul colţ se iveşte statuia Sfintei Maria. Vizualizez cu ochii minţii scaunul de fier înroşit pe care s-a stins Gheorghe Doja. Da, ştiu! Tradiţia spune că în locul acesta a fost doar martirizat. Cobor din tramvai şi urc în altul. Pe măsură ce înaintez spre ,,inima furnicarului” trec de la o treaptă de istorie la alta. După câteva minute lungi, ajung la Catedrala Mitropolitană. Pe scările acesteia zăresc grupuri de oameni împingându-se, încercând să se ascundă de ploaia de gloanţe ce cade asupra lor. Forţele de securitate încearcă să calmeze populaţia... împuşcând-o. În spatele meu, ca într-un tablou prăfuit din 1920 arde Opera Română.Un fior rece îmi străbate fulgerător şira spinării. Încep să cred că imaginile fac parte dintr-o scenă de film. Clipesc de câteva ori şi totul revine la normal. Nu se întâmplă nimic. Sunt doar file dintr-o carte de istorie.

2 comentarii:

Crippled spunea...

... file din viata celor care au murit acolo, sau a norocosilor ce au reusit sa fuga, adapostindu`se de ploaia de gloante.
Uneori imi imaginez si eu revlutia, si cladirile cele mai vechi ale centrului istoric ma fascineaza de`a dreptul...
Intr`o zi am sa vizitez toate muzeele si bisericile care nu am reusit inca sa le vad. Vi cu mine Nena? :)

Alexandra Meglene spunea...

Impresinan articolul din fericire eram prea mica atunci ca sa constientizez.