duminică, 17 august 2008

Linia 2- peron


O mână schiloadă îmi întinde o cutie de RedBull: „ Uite, domnişoară îţi ofer o gură de otravă”. Aş accepta dar, mi-am luat dis-de-dimineaţă doza de venin, vreau să mor treptat nu dintr-o dată. Îmi întorc spatele epuizată. Nyko zâmbeşte cu genele aproape lipite una de cealaltă. E frumoasă şi cu ochii închişi. Restu` să se ducă dracu`! Breteaua genţii ei albastre şi grele a început să îmi topească umărul. Nu-i nimic. Încă doi paşi, încă doi şi mă trântesc pe bucata de plastic roşu, aromată cu tutun, alcool, vomă, urină şi tot tacâmul. Sunt într-o gară nu într-o cameră de hotel. Dorm. Cel puţin, asta visez. Un claxon îndepărtat îmi străbate coloana vertebrală. Se apropie o locomotivă, un tren, ceva. Oare ce-o fi: LDH sau LDE? Unde eşti tu tată să îmi explici ce şi cum? Oamenii încep să defileze ca pe o scenă. Genţi, plase, rucsacuri, poşete, un întreg magazin ambulant. Nyko îmi arată un bătrânel în costum. Îşi caută prima tinereţe. Cam nepotrivit locul, e alegerea lui totuşi. Din spate mă loveşte ca un pumn în faţă un miros de spray ieftin. Întorc leneşă privirea şi dau cu ochii de boschetarul care acum o lună se dădea mare travestit prin tramvai. Săracu`. „Ajutaţi un biet bolnav de cancer”, răsună vocea lui scârboasă şi mult prea feminină. Cancer, cică. Totuşi lumea e prea miloasă. O bătrânică îi întinde o hârtie banală de 1 leu. Eu îi arunc o privire bolnavă, şi un du-te dracului scăpat din greşeală printre dinţi. Nyko a adormit din nou cu capul pe umărul meu. O voce masculină ne inundă urechile: „Trenul Accelerat Timişoara Nord – Bucureşti Nord soseşte în gară la linia 2- peron, şi pleacă în direcţia…”. Alo! Mai rar nene, că mi-e lene. Nyko tresare. Un nou claxon. Trenul ajunge fumegând în spatele nostru. Lumea coboară adormită. Mă trezesc şi eu. Boschetarul travestit mă priveşte cu ochii mari. „N-am mă, n-am! Caută-ţi viaţa pe alt peron, acesta e al meu”. Nyko dispare. La fel şi trenul. La ieşire mă aşteaptă cutia cu otravă. „Trenul Accelerat Timişoara Nord – Suceava soseşte în gară la linia 4- peron…” bla, bla, bla. Dorm.

2 comentarii:

Anonim spunea...

numai cine nu cunoaste viata de feroviar nu va sti cam ce inseamna viata unei gari.24 din 24 de ore este un adevarat tumult cu mici pauze de liniste care te supara stiind cat de frumos este glasul rotilor de tren. Nu uitati peronul este locul de unde poti pleca spre o destinatie sau spre nicaieri.

Alexandra Meglene spunea...

De ce nu scrii o carte?