duminică, 17 august 2008

La coadă, la fericire...

Nici măcar nu e a mea, nu e nici a voastră de fapt. Unde eşti tu mein Bruder, dar, tu musculiţă de oţet? Unde eşti tu femeie înaltă şi tu bărbat înalt? Unde eşti tu Roxi? Hoţul nu e Marius. Nu e nici măcar Fifi care doarme lângă Andrei pe şezlongul oval ca un ou. Nu e nici măcar Clau care visează tolănită printre amintiri. Poate e Nyko ale cărei bagaje stau pregătite la uşă. " Mă îmbrac la fără un sfert", îmi spune înghiţindu-şi ochii. Se grăbeşte. Mi-a furat vara şi acum fuge la tren. Vara încape într-o valiză albastră cu flori? Eh! Ducă-se naibii de valiză! Nu e la ea. Acorduri mult prea sălbatice îmi iau cu asalt cutia craniană. E doar o chitară electrică. Dar e a lui. Mulţumesc că mi-ai parfumat vara cu acordurile tale. Şi, totuşi, la vară unde vei fi? Vei cânta numai pentru urechile mele? Simt. O vibraţie. Încă una. Trupul îmi pulsează alert. Sar de pe un picior pe altul, imitând o grămadă de bezmetici prinşi în pogo. De la o masă o voce mă atenţioneză că nu sunt singură: "Ce ai tu?". Nu contează. Eu caut vara. Nu-i în buzunarul meu de la blugi. Nu-i în rucsacul de după dulap. Nu-i nici măcar în coşul de gunoi din bar. Poate e în club în frapieră. Alerg să văd. Ţeapă! Mă dor încheieturile, din cauza verii. Am obosit. Ah! Am uitat să mă uit pe fundul bazinului. Poate s-a pitit printre literele albe ale cuvântului "Peroni". Limpede şi albastră. Nu-i! Mă duc acasă, poate e sub pătură şi mă aşteaptă. Aş vrea eu. La uşa mea e coadă. Deci e aici. Înseamnă că mai am de aşteptat. Toamnă. Iarnă. Primăvară... Până atunci: Timişoara te provoc! Dă-mi vara înapoi. Dă-mi prietenii. Dă-mi acordurile lui.

4 comentarii:

Anonim spunea...

cateodata fericirea nu se ascunde in oamenii din jurul tau..sau mai bine zis in cei carora le duci dorul, ci mai degraba in cei care au ramas cu tine...in viata de multe ori ramai cu mana intinsa, ti-a venit randul, ai banii, si tot nu o primesti...s-a terminat furgoneta de fericire...ce ciudat, cand citesc povestirea ta imi imaginez fericirea ca pe o bucata de paine...calda, iti astampara foamea de viata, de a trai, e bucata de paine cea de toate zilele pe care si-o permite si cel mai sarman om...si totusi, prin atatea mancaruri felurite, variate, abundente in atatea ingrediente....uitam...uitam de ea...desi e baza tuturora...

imi place alegoria paine-fericire...cu o singura exceptie...e trist ca ne vine cateodata atat de greu sa dam un colt de paine celor infometati...preferam sa intoarcem ochii...

Lexa spunea...

imi place foarte mult commentul tau...nu sunt sigura daca te cunosc, dar as vrea sa stiu cine esti..:)

walktheline3203 spunea...

prieteniile se spulbera mai repede ca valurile la mal...
tu esti trista si nu realizezi ca totul e in van...
si gresesti cand crezi ca mereu veti fi un total...
vei vedea ca totul cunoaste-ntr-o zi un final...

Alexandra Meglene spunea...

Sau poate nu e de log, poate e o himera nascuta din launtrul imaginantiei noastre.