Ce mai noapte! Trecuse prea mult timp de când nu am mai trăit asemenea clipe. De fapt, cred că uitasem. Cam asta facem toţi. Creştem şi uităm, pentru ca, mai apoi să privim cu jind la ceea ce ne înconjoară. Cred că ar trebui să le mulţumesc celor care m-au făcut puţin mai fericită azi-noapte. Îmi era dor, un dor nebun să simt zăpada intrându-mi pe sub haine, să am bocancii uzi, şi din mănuşi să mi se scurgă apă. Să-mi fie frig şi totuşi să nu pot arunca ceolofanul din mână şi să merg acasă să mă usuc. Aşa că anul acesta, Crăciunul e mai vesel şi mai frumos. Oamenii sunt mai veseli şi mai frumoşi, asta pentru că i-am redescoperit.
